Săftoiu a băgat dihonia între Patriciu și Crin

Expresia „cherchez la femme“ a devenit proverbială, de la lansarea sa acum mai bine un secol și jumătate, de către Alexandre Dumas – tatăl, în nuvela „Mohicanii Parisului“. Se verifică și la noi autenticitatea sensului său în nuveleta mohicanilor liberali de Dåmbovița care s-au luat în bețe de la o duduie, singură cu trupul dar penetrantă în toate.
Săftoaica îi poartă pică lui Crin de mult, de cånd a fost înlocuită de la șefia Departamentului de Comunicare al PNL cu fostul purtător de cuvånt al Guvernului Tăriceanu, Camelia Spătaru, ca urmare a îndoielilor la adresa sa manifestate de un grup de lideri liberali din teritoriu, cu precădere din Ardeal și Moldova, care și-ar fi exprimat neîncrederea în devotamentul fostului consilier prezidențial, existånd suspiciunea că Adriana Săftoiu n-ar reprezenta decåt un cal troian plasat inteligent în tabăra liberalilor.
Cal troian sau iapă dâmbovițeană, până una alta, acum, Adriana Săftoiu a adus, odată cu primăvara, zâzania în PNL, după ce a constatat public „că cel puțin domnul Antonescu are probleme cu trecutul lui“ și l-a acuzat pe președintele PNL de „lipsă de caracter“ și de „lipsă de principii“.
Atins la onoarea sa de familist, Crin a maimuțărit-o, în replică, pe Săftoaica, afirmând că duduia scoate „țipete ascuțite“ și că este o hidoasă și oribilă „femeie pedistă“ (ce-o mai fi și asta?), ba chiar mai rău, o „moralistă second-hand achiziționată pe vremea Dinu Patriciu și Călin Popescu-Tăriceanu sau invers, n-are importanță“. Marcat de trecut, via Porumbacu, Crin declamă: „doamna Săftoiu îmi spune mie că trecutul contează, ca să vezi. Nu mai spuneți, doamna Săftoiu, mie îmi spuneți? Dumneavoastră îmi spuneți?“.
Săftoaica i-a spus și ea vreo două, din inimă, atrăgând atenția asupra inconsecvențelor, vizibile de altfel pentru toate lumea, ale elasticului Crin: „I-am spus domnului Antonescu și implicit colegilor mei că România a avut de pierdut în toți acești ani prin faptul că a promovat și a făcut o politică fără principii și fără caracter. Că opinia populației despre clasa politică, dar și imaginea noastră externă, este atât de nefavorabilă tocmai datorită faptului că nu ne respectăm principiile și că nu există nicio coerență doctrinară și ideologică, că nu promovăm o politică de caractere. Domnul Antonescu a considerat de cuviință că trebuie să-mi răspundă întrebându-mă retoric, după cum a precizat, unde mi-au fost principiile și caracterul când l-am susținut pe Traian Băsescu, un securist de Anvers (redau cu aproximație pentru că formularea domnului Antonescu mi s-a părut deplasată și eventual demnă de frazeologia domnului Băsescu), când am lucrat cu Silvian Ionescu, un securist dovedit, și când am depus plângere penală împotriva lui Teodor Athanasiu din «ordinul lui Traian Basescu». E modul domnului Antonescu de a răspunde atunci când argumentația unei persoane îi stârnește pasiune. I-am replicat că eu nu pot afirma că domnul Băsescu e un «securist». Îl pot suspecta, dar nu am nicio dovadă, altfel retorica de tipul acesta se înscrie în categoria «Porumbacu»“.

„Săftoaico, să nu te mai prind prin PNL“

La faza cu Porumbacu, Crin a luat foc, i-a spus pe un ton de țață opărită Săftoaicei că: „tu vorbești de caracter, care ieri erai cu Băsescu și îi turnai plângeri penale lui Athanasiu și azi te dai mare liberală? Vorbești de principii, singurul principiu pe care ar trebui să îl aplic ar fi să nu te mai prind prin PNL!“.
Brambureala dintre Crin și Săftoaica a început mai de demult, aceasta nescăpând ocazia să-l înțepe gingaș și cu alte ocazii pe șeful său de partid în părțile sale sensibile. După ce presa a informat despre datele unei statistici parlamentare, potrivit căreia Antonescu era campionul absolut al chiulului, Săftoiu scria: „Cei care vor să îi convingă pe cetățeni că sunt responsabili de soarta țării sunt ultimii în catalogul prezenței parlamentare. Modul în care unii își explică absența îmi amintește de răspunsul lui Tudor Arghezi către o admiratoare care îl invită la cină: „Dacă pot, nu vin. Dacă nu pot, vin“. Arghezi avea umor. Parlamentarii nu!
Comparația dintre Arghezi și Antonescu este evident superfluă, Crin stă cu umorul la fel de deficitar cum stă și la morală și bun simț. Povestea sa este povestea unui om fără caracter, ipocrit și fals – de regulă povestea clasică a aproape oricărui om politic. Lipsa de bun simț, mizeria morală, ipocrizia deșănțată, ticăloșia chiar, sunt caracteristici comune majorității politicienilor. Puținele excepții din viața politică nu fac decât să confirme această definiție aproape axiomatică ce conturează profilul politicienilor. Antonescu, fosta vedetă a coaforului de dame, poreclit nu întâmplător Mireille Mathieu a liberalilor, devenit mai puriu, a fost cosmetizat, coafat, pomădat, a fost trimis la înaintare ca interfață a grupului de interese controlat de Dinu Patriciu, turuind la nesfârșit despre orice și nimic.
Patriciu este Stăpânul, el îi plătește cheltuielile de casă, după cum a dezvăluit „Curentul“. Ipocrit, Antonescu declarase public că: „Nu am niciun fel de susținere din partea domnului Patriciu dincolo de ceea ce înseamnă susținerea minimală, oricum transparentă, pe care și alți membri ai partidului au făcut-o, iar rolul domnului Patriciu după ce eu eventual devin președinte va fi acela de a-și continua, în condiții legale și sper cu succes, ceea ce le doresc tuturor oamenilor de afaceri, activitatea economică, de business“. Antonescu minte cum respiră, iar persoana care știe cel mai bine acest amănut este chiar soția sa actuală, Adina Vălean, plătită de Dinu Patriciu cu peste 100.000 de euro anual.
Deși a declarat în mai multe rânduri că el nu este finanțat de Patriciu, Crin Antonescu a contabilizat cu mânuța lui, în declarația de avere, la rubrica venituri, suma de 104.325 de euro primiți de la una dintre numeroasele firme ale mogulului. Este drept, banii au fost încasați de soția lui Crin, Adina, pentru „consultanță“ oferită firmei Finite Assets Ltd. Se confirmă astfel o declarație mai veche a invidiosului șobolan rozaliu Viorel Hrebenciuc, care spunea că „Antonescu este cățelușul de casă al lui Dinu Patriciu“. Viorel ar fi vrut probabil să fie și el un cățeluș ceva, îi cam pute în șobolănime… Referitor la finanțarea familiei Antonescu de către Patriciu, nu se știe ce fel de servicii de consultanță oferă Vălean, pentru cei aproape 9.000 de euro lunar, dar ținând cont de specializarea sa, adică aceea de profesor de matematică, e greu de priceput în ce constă aceasta. Vălean are însă antecedente pe statul de plată al lui Patriciu, după ce a fost vreme de patru ani, în perioada 2001-2004, directorul general al pușculiței liberale numite Institutul pentru Libera Inițiativă (ILI). Aceeași fundație a intrat apoi și în atenția procurorilor deoarece anumite tranzacții financiare făcute prin ILI erau suspectate că ar fi atras fonduri obținute în urma unor infracțiuni comise de grupul infracțional de crimă organizată din care, conform procurorilor, face parte Dinu Patriciu.

Dinu Patriciu, „ziaristul“ și „omul de cultură“ copy-paste de renume mondial

Firma la care lucrează Adina Vălean, nevasta amorezată de cianuri a președintelui liberal, offshore-ul Finite Assets Ltd, cu sediul în Insulele Virgine Britanice, a fost înființată de Dinu Patriciu la sfârșitul lui 2008, pentru a prelua activele fondului de investiții Fabian Romania Limited. Offshore-ul este controlat prin intermediul unei alte societăți, Black Sea Global Properties Limited, înființată de Rompetrol Holding, deci de Dinu Patriciu, Stăpânul, care nu a lăsat fără răspuns ofensa lui Antonescu, care i-a reproșat că a adus-o pe isterica de Săftoaica, cu țipetele ei cu tot, în PNL-ul său.
Antonescu s-a ales în acest context cu castane după ceafă direct de la barosanu’ număr one al liberalilor, cel care îi plătește bijuurile Adinei Vălean, recte chiar Dinu Patriciu. Toată presa a comentat zilele acestea contrele dintre Antonescu și Patriciu, din ce în ce mai veninoase în conținut. Patriciu îl face pe Antonescu analfabet și declară că-i va trimite cărți despre liberalism, ca să-și destupe mintea îmbâcsită și comunistoidă. Antonescu zice, debusolat și delabrat, că nu știe încotro să o ia: „Nu știi ce să faci în situația mea, nu știi încotro s-o iei: să începi o dispută teoretică despre liberalism cu domnul Grigore Cartianu? Parcă ai începe-o cu Dinu Patriciu, totuși“, a spus Antonescu într-o conferință de presă, la care, în replică, omul de afaceri Dinu Patriciu îi atrage atenția că sintagma „teoria și practica“ vine dintr-o lecție mai veche de filosofie instrumentalistă, permițându-și să-i trimită „la birou câteva cărți esențiale. Sunt silit să-i atrag atenția domnului președinte că sintagma „teoria și practica“ vine dintr-o lecție mai veche de filosofie instrumentalistă. Nu se poate referi la liberalism. „Între timp o să-mi permit să-i trimit la birou câteva cărți esențiale. În acest fel, ne putem revedea cu mai mult succes pentru domnia sa după ce le parcurge“, a afirmat Dinu Patriciu.
Amuzant este faptul că și unul, și celălalt sunt niște impostori totali – onctuosul Patriciu, pseudo-om de cultură, prin contagiune cu slujbașul său, moralistul minimalist Andrei Pleșu, alt nevertebrat extrem de elastic, ca și Săftoaica, moralista second-hand, este un plagiator de doi bani, una dintre cărțile semnate de mânuța – „Capitalismul românesc“ – de care era tare mândru, fiind un copy-paste grosolan după lucrarea unor economiști americani, James D. Gwartney și Richard L. Stroup – „What Everyone Should Know About Economics and Prosperity“. Cartea co-semnată de el și Horia Rusu și publicată în România cu mai mulți ani în urmă era copiată masiv, cuvânt cu cuvânt, până la virgulă.
Așa și-a făcut debutul în lumea literară, după intromisiunea în cea infracțională, Dinu Patriciu, iar cum pofta vine mâncând îl vedem acum și „ziarist“ la „Adevărul“, alături de multifuncționalul cronicar sportiv G. Cartianu. Din „cap de crimă organizată“ – conform Rechizitoriului Parchetului, Patriciu vrea să se renuveleze la imagine, și-a cumpărat o oglinjoară – un ziar – își face și TV, cu sluga servilă a PSD, fostul director al TVR, Alexandru Sassu, ba chiar se dă și filantrop de anvergură, ca și Voiculescu, ambii încercând să-și rafistoleze o imagine de afaceriști angajați la nivel social, în beneficiul, cică, al pulimii de rând, după ce au dat cu vastul din buzunarele poporului la scară macro.George Roncea