Partie

A doua luna a noului guvern a inceput prin negocierile cu FMI iar acestea au inceput printr-o partida de schi, la Poiana Brasov, unde delegatia FMI a fost cazata in hotelul vicepremierului Copos prezent pe partie alaturi de premierul Tariceanu care a invitat-o -intr-un cadru mai putin protocolar sau elitist, pentru a reusi sa ne cunoastem-. Nu se cunosteau pana acum? FMI ar fi putut sa murmure: -ma cunosteau vecinii toti, tu nu m-ai cunoscut?- Initial, premierul se rastise la FMI precizand cine e barbatul in casa – -FMI sa nu ne dea noua sfaturi, guvernul e singurul care face politica economica a Romaniei-, – pe urma, luandu-si seama ca nu castiga nimic cu vorba rea, a trecut la curtoazie: un slalom printre taxe, o cristiana pe langa TVA, fac partie la negocieri si, vorba ceea, nu omoara pe nimeni: -decat sa merg la vanatoare mai bine la schi- – a zis dl Tariceanu care n-avea decat un singur regret, anume ca nu mai are timp liber pentru a fi alaturi de familie. E a doua oara intr-o luna cand premierul se plange ca n-are timp liber. Asa de repede a inceput vaicareala? Dar la ce se astepta? Sincer vorbind, nu te-ai fi asteptat de la un schior sa oboseasca atat de usor. Alti demnitari obosesc mult mai greu si, dupa 15 ani intr-o functie, simt o frustrare dupa ce o pierd. Inevitabila, desigur. E cazul scriitorului Augustin Buzura care a marturisit (la Realitatea TV) ca modul nepoliticos in care l-a destituit presedintele Basescu din fruntea Institutului Cultural Roman i-a lasat un gust amar. Fara indoiala ca dl Basescu putea fi mai politicos in respectiva situatie dar de aici si pana la a-l compara cu Stalin – cum a facut dl Cristoiu: -nici Stalin nu si-a permis asa ceva- – fara ca dl Buzura sa protesteze cerand pastrarea proportiilor, e o rapa destul de adanca. Sa uite cei doi intelectuali ca Stalin a ucis milioane de oameni (si nenumarati scriitori printre ei)? Ce criterii mai avem, pe ce lume traim, daca facem din calai – niste repere de eleganta? Sa ne mai miram atunci ca generalul Plesita, fost sef al SIE pe vremea lui Ceausescu, isi permite sa se laude (la OTV) ca l-a batut pe disidentul Paul Goma, ca a omorat -doi-trei- de la -Europa libera- si regreta ca nu i-a omorat pe toti-: -pe toti am vrut sa-i omor, era sarcina mea, era serviciul meu-. Iata cum arata nevinovatul SIE, care (cica!) n-a facut politie politica. Sa fii mandru de crimele tale, in direct pe micile ecrane – e o performanta a continuitatii. Nu degeaba Plesita recunostea -crezi ca s-a terminat o data cu mine? Am avut emotii dupa revolutie ca unii ne vor intoarce spatele dar n-au facut-o, sunt romani adevarati-. Si bogati! Au castigat bine palmuind si bancile si ucigand bugetul.