-Am trait istoric intr-o zona a Europei care nu ne-a dat, as spune, o soarta usoara-

– Am retinut in mod deosebit din discursul presedintelui Bush la Bucuresti o propozitie care califica Romania drept cap de pod catre noua Rusie. Ce trebuie inteles prin aceasta, Excelenta, o asigurare data Moscovei sau altceva?

– Cred ca are mai multe semnificatii. Daca imi aduc aminte, presedintele Bush chiar s-a referit la un pod peste Marea Neagra catre Rusia. Sigur ca presedintele Bush a dorit sa reasigure Rusia ca aceasta extindere a NATO, care include si Romania si in care Romania e, sigur, tara cea mai mare, cu o pozitie strategica speciala, deci ca aceasta extindere nu se orienteaza impotriva Rusiei, cu atat mai mult in aceasta perioada care este post-razboi rece si SUA sau NATO si Rusia construiesc o relatie speciala comuna. Pe de alta parte, a vrut sa dea un semnal si catre romani si, cred, catre intreaga comunitate transatlantica, acela ca Romania, intr-adevar, are o semnificatie aparte, plasandu-se in noul context al noului NATO si avand acest rol – si acest rol, as spune – de punte catre Rusia. Eu cred ca prin aceasta ne-a valorizat strategic o data in plus. Toata lumea stia ca suntem importanti vizavi de Balcanii de Vest, unde inca mai sunt situatii tensionate. Toata lumea stia ca avem relatii traditionale bune cu state din Orientul Mijlociu si putem si am jucat traditional un rol. Toata lumea a inteles ca putem juca un rol in lupta impotriva terorismului, in general. Iata ca presedintele Bush a adaugat tuturor acestor vectori, as spune, de interes transatlantic strategic, si aceasta componenta specifica catre Rusia. Cred ca am intrat intr-o etapa noua, in care relatia cu Rusia, cu spatiul estic, in general, trebuie sa fie abordata de o maniera pragmatica in acest context, as spune, al relatiei din ce in ce mai stranse intre ceea ce a fost estul cu ceea ce a fost si este in continuare Occidentul. Si cred ca a vrut sa dea semnalul ca suntem parte la aceasta constructie de apropiere, in care rivalitatile trebuie sa fie inlocuite cu o operare pragmatica si indreptata spre ceea ce intr-adevar ne ameninta pe toti, acest flagel al amenintarii teroriste sau tipul proliferarii de tip nuclear, biologic, chimic, al armelor de distrugere in masa. Aceasta este noua amenintare a noului secol si a inceputului de mileniu si trebuie sa raspundem de o maniera unita la ea.

– Credeti ca Romania va trebui de acum inainte sa aiba o politica americana? In calitatea dvs. de ambasador de Washington, daca asa va fi, pe ce va trebui sa punem accentul in primul rand?

– Eu cred ca s-a vazut si sper ca s-a vazut si pana acum ca am avut si o politica americana. Cred ca daca nu aveam, nu ajungeam in punctul in care am ajuns si as spune ca vizita presedintelui Bush a fost prin ea insasi un mesaj aparte, pentru ca in traseul sau european a ales Romania, alaturi de Lituania, pentru acest mesaj dupa Praga. Intotdeauna am avut aceasta dimensiune americana a politicii noastre si a fost – si aici as vrea sa subliniez – a fost, noi asa am conceput-o intotdeauna, in complementaritate cu politica europeana. Suntem o tara europeana, cu o identitate europeana solida, dorim sa ne integram in structurile europene, dar tinem enorm de mult la aceasta relatie transatlantica. Am trait istoric intr-o zona a Europei care nu ne-a dat, as spune, o soarta usoara. Nu intamplator exista nu numai in Romania, poate ca un pic mai mult decat in alte parti, dar in intreaga Europa Centrala, un puternic sentiment pro-american. A existat aceasta asteptare a venirii americanilor. A fost fireasca. Sa nu uitam ca cei care pana la urma au eliberat vestul Europei au fost americanii la sfarsitul razboiului si au fost cei care, as spune, au aprins scanteia prosperitatii Vestului si a unitatii Vestului, prin diverse mecanisme. Sigur ca, intr-un fel, aceasta extindere a NATO completeaza o treaba care a fost inceputa dupa razboi si pentru faptul ca nu s-a intamplat imediat atunci, sentimentul ca trebuie ca aceasta opera inceputa dupa razboi sa se incheie a persistat la nivelul opiniei publice din Europa Centrala. Deci as spune ca nici noi, ca nimeni din Europa, nu putem trai fara aceasta relatie transatlantica, este importanta si pentru noi, ca si pentru zona Europei Occidentale. Poate ca apare in asa fel incat noi am fi ceva mai entuziasti, ceva mai proaspeti si poate chiar si mai vocali in aceasta atitudine pro-americana, tocmai pentru ca ne-a lipsit. Vest-europenii o au deja de o jumatate de secol si sigur ca acestea doua vor fi directiile principale ale politicii externe. Deci relatia si politica americana, coordonate cu procesul de integrare europeana si as putea spune si invers, procesul de integrare europeana cu relatia transatlantica. Aici nu exista prioritati. Chiar asistam la un moment dat la o discutie pe o tema colocviala, nimeni din Europa Centrala, nimeni din zona noastra nu trebuie sa fie pus sa aleaga intre Europa si America, precum un copil care sa aleaga intre dragostea fata de mama sau fata de tata. Poate suna trivial, dar la un moment dat aceasta, cum sa spun, aceasta parere si acest concept ar fi doua tendinte /…/. Este clar ca este o parere falsa si sigur ca comunitatea occidentala in general, care acum creeaza si aceste punti catre Rusia, constituie o baza in care, cred eu, o tara ca Romania, importanta, a doua ca marime din Europa Centrala, a saptea ca marime din Europa, in general, o baza in care Romania poate sa evolueze in pace si prosperitate, as spune.

Paul Grigoriu (Radio Romania Actualitati, preluat de pe RADOR)