Miscari tulburi in spatiul slav al CSI

In ajunul vizitei, de ieri, la Moscova a presedintelui Republicii Belarus, Aleksandr Lukasenko, Departamentul de Stat al SUA i-a interzis liderului de la Minsk accesul pe teritoriul american. Decizia a primit din partea analistilor rusi calificativul de provocare directa la adresa Kremlinului, ea obligandu-l, practic, pe Vladimir Putin sa spuna ceva legat de izolarea omologului sau belarus pe plan international. Chiar si tacerea poate fi interpretata ca un punct de vedere. Pe acest fundal, in Ucraina se vorbeste ca o schimbare de regim, adica inlaturarea lui Leonid Kucima, ar putea interveni inainte de sfarsitul anului. Cu alte cuvinte, spatiul slav al Comunitatii Statelor Independente a devenit teatrul unor evenimente ce ar putea influenta politica externa a Moscovei.

Si totusi, in comparatie cu disensiunile de factura strategica, divergentele economice si scandalul vizelor palesc din perspectiva importantei lor. De mult Moscova si Minsk incearca sa-si puna in ordine relatiile bilaterale, aflate sub semnul unei intrebari de-a dreptul obsedande: vor crea sau nu un stat unional? O problema serioasa, ce revine pe tapet doar in cazuri extreme. Si n-ar fi exclus ca, si de aceasta data, subiectul sa fie evitat cu gratie, Putin si Lukasenko preferand sa puna accent pe alte teme, valoroase dar nu atat de conceptuale.

Petrol si gaze naturale

Desi Lukasenko a incetat sa fie un oaspete dorit la Moscova, el n-a ezitat sa se urce in avion pentru a-l intalni pe Putin la el acasa. Intr-o tentativa disperata de a reface puntile politice de legatura cu liderul de la Kremlin, dar si de a rezolva o problema extrem de acuta pentru tara lui: petrolul belarus, pe care nimeni nu-l mai cumpara, si gazele naturale care nu mai vin de nicaieri. Oficialii de la Minsk au afirmat ca vizita s-a desfasurat din initiativa Rusiei. Dar multe alte surse sustin ca rugamintea organizarii intrevederii a venit de la Minsk. Fara starea de incordare si disconfort generata, pe de o parte, de criticile formulate de Lukasenko la adresa politicii externe a Moscovei, iar pe de alta parte, de lipsa oricarei reactii din partea Kremlinului la neinvitarea presedintelui belarus la summitul NATO de la Praga, discutiile s-ar fi desfasurat fara dificultati. E posibil ca lucrurile sa fi evoluat altfel daca, in plin scandal legat de livrarile de gaze naturale rusesti, cand Lukasenko si-a manifestat dorinta de a merge la Praga, Minskul ar fi simtit sprijinul Occidentului, care insa a sustinut Moscova. Recent, ambasadorul american in Belarus, Michael Kosak, declara pentru cotidianul -Izvestia- ca interesele Rusiei si ale Occidentului fata de Minsk coincid in multe privinte. Unii experti sunt chiar de parere ca UE a hotarat sa limiteze deplasarile lui Lukasenko in spatiul Schengen cu aprobarea tacita a Kremlinului.

Soarta companiei -Slavneft-

Or, aceasta incertitudine il nelinisteste pe Lukasenko. Mai ales ca, zilele acestea, ar trebui sa se decida soarta actiunilor belaruse la -Slavneft-, companie petroliera aflata in curs de privatizare. Minsk cere pentru pachetul lui un pret exagerat de mare, in schimbul caruia Putin ar putea reclama accesul deplin si neconditionat al firmelor rusesti in privatizarea intreprinderilor belaruse. Asta in situatia in care pretul nu va fi modificat. In cazul unui esec al negocierilor, Minsk va ramane in continuare fara gaze naturale rusesti. Oricum, dupa discutiile cu Lukasenko, Putin a declarat presei ca -Rusia considera Republica Belarus drept un stat independent, ca toate celelalte state CSI, care au dreptul de a-si stabili singure principiile politicilor lor interne si externe, inclusiv in privinta raporturilor cu Moscova-. In plus, seful statului rus a precizat ca -procesul de integrare evolueaza in functie de interesele noastre nationale, de interesele statelor noastre-.

Doar doua scenarii

Ce inseamna asta? La o prima vedere, cuvintele lui Putin ar putea fi traduse prin continuarea procesului de apropiere dintre Rusia si Belarus. In momentul de fata, altfel nici nu se poate, de altfel. Tendinta spre formarea unui stat unional este fixata in legislatia rusa, parlamentul adoptand, iar presedintele semnand legea cu privire la ratificarea unui tratat corespunzator. Dar dorinta nu este suficienta. In privinta mecanismului si a metodelor de formare a preconizatei formatiuni teritoriale se inregistreaza numeroase dezacorduri. In urma cu cateva luni, Putin a sugerat doua variante: fie Republica Belarus intra de facto in componenta Rusiei, fie integrarea se va realiza dupa modelul Uniunii Europene. Prima formula a fost categoric respinsa de Lukasenko, a doua nu a fost comentata in vreun fel anume la Minsk. Un al treilea scenariu nu-si are rostul.

Kucima, principalul vinovat

Intre timp, la Kiev se contureaza cu tot mai multa claritate perspectiva unei schimbari de regim. In orice caz, aceasta este concluzia multor analisti care au urmarit evolutia raporturilor dintre structurile occidentale si Ucraina. In cursul ultimelor saptamani, UE si SUA au aplicat o politica de presiuni energice asupra presedintelui Leonid Kucima. Ambasada Statelor Unite la Kiev a dat publicitatii raportul expertilor militari in ancheta referitoare la vanzarile ilegale de armament catre Irak. Documentul afirma ca autoritatile ucrainene nu au prezentat informatii suficiente pentru determinarea adevarului, obstructionand buna desfasurare a cercetarilor. In paralel, secretarul general al NATO, George Robertson, a promis ca Alianta va exercita -presiuni asupra Ucrainei- pana cand vor fi primite raspunsuri clare la toate intrebarile legate de vanzarea instalatiilor de radar -Kolciuga-. -Nu vom lasa aceasta chestiune neelucidata. In urmatoarele saptamani, guvernul de la Kiev va intelege ca problema nu va disparea de la sine-. In plus, Robertson a precizat ca presiunile se vor concentra asupra lui Kucima, care, conform concluziei expertilor americani si britanici, este principalul vinovat in cazul -Kolciuga-. Este evident ca soarta lui Kucima a fost deja decisa.