Omul de marmura

Porniti la drum cu mintile nu tocmai echipate pentru conditiile de iarna, cativa primari s-au trezit derapand chiar pe propria strada. Primarul interimar al Capitalei, dl Razvan Murgeanu, a cerut angajatilor REBU care-i curatasera strada cu oarecare prioritate sa puna zapada la loc, s-o calce cu masinile spre a-i reda autenticitatea si s-o ridice peste doua zile cand ii venea randul. Pare o secventa de comedie dar nu e decat o stire din irealitatea imediata. Gagul dlui Murgeanu s-a dovedit costisitor – cat i-au deszapezit, reinzepezit si redeszapezit strada, cei de la REBU puteau curata alte doua-trei strazi – si a trezit banuieli cu privire la echilibrul sau psihic. Ales si dansul primar la Cluj si presedinte interimar al PD la Bucuresti, dl Emil Boc l-a provocat public pe dl Nastase -sa aiba curajul sa ridice manusa aruncata de mine si sa candideze la Primaria Bucurestiului- pentru a demonstra -ca este un om politic viabil-. Faptul ca moare de grija altuia demonstreaza ca dl Boc are calitati nebanuite. Dl Boc n-ar trebui, totusi, sa-si arunce manusile cu atata usurinta fiindca are nevoie de ele in cel putin cateva dosare fierbinti din propria-i ograda. Iata ca vicepremierul Adriean Videanu a primit in ultima sedinta a guvernului Nastase concesiunea principalelor zacaminte de marmura. Sa inmarmuresti, nu alta! Cand adversarul politic te imbraca in marmura, lupta impotriva coruptiei incepe sa miroasa a cavou. Dansul sabiilor este insa abia la inceput. Duelurile desfasurate sub genericul -lupta impotriva coruptiei- – in scopul redistribuirii si redimensionarii locurilor in afaceri – va produce multe surprize: topul celor 300 de bogati va pierde cateva cifre iar plata politelor va scoate pe piata sume uriase. De-asta e buna schimbarea la casa omului: se mai scutura cateva sertare, mai cad cateva dosare, mai vezi cine pe cine sapa si cine cu cine se-mpaca – si, in general, unde ni s-a dus nivelul de trai. Afli astfel ca numai anul trecut ne-au disparut din conducte 100.000 tone de titei, adica vreo 2.000 de miliarde. Ministrul D.I. Popescu era, bineinteles, la curent si a ordonat o ancheta chiar in iulie cand disparusera doar 14.000 tone. Nemultumit, a mai asteptat o luna iar increderea i-a fost rasplatita: in august fugisera 97.000 tone. Ei, asa mai mergea, drept care dl DIP a pus ancheta in sertar si-acolo a uitat-o. Paguba nationala a castigat si mai bine la Portile de Fier unde lucraturile de modernizare au realizat in timp o gaura de un miliard de dolari. Cum se vede, benzina, marmura si fierul au consolidat sistemul – unde, tot tresarind, tot asteptand, risti sa le surprinzi soptind: a fost o placere sa facem coruptie cu dumneavoastra.