Deputatul liberal Raymond Luca flegmează peste cadavrul lui Trosca

La aproape trei săptămåni de la controversata acțiune a președinției de ridicare a titlului de erou martir colonelului Gheorghe Trosca, lichidat printr-o manevră operativă de generalul trădător, cadru al GRU – Nicolae Militaru, måna înarmată a cårpei kaghebiste Ion Ilici Iliescu, deputatul PNL Raymond Luca iese la rampă cu încă o serie de minciuni și murdării la adresa lui Gheorghe Trosca. Raymond Luca a simțit nevoia să justifice gestul său aruncånd cu noroi în Trosca, despre care a afirmat vrute și nevrute, într-o conferință de presă, funde a susținut că notele informative ale lucrătorilor USLA Gheorghe Trosca și Trandafir Cotună, puse la dispoziție de CNSAS, indică „fără putință de tăgadă“ că aceștia au făcut poliție politică.
Liberalul este șeful Comisiei parlamentare care a propus președinției, alături de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), semnarea decretului de anulare a calității de erou-martir a colonelului Trosca, ucis în ambuscada creată de generalul Militaru în data de 23 decembrie, în fața sediului MApN.
Interesant este amănuntul că atåt George Costin, actualul șef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, cåt și Raymond Luca au fost colegi în cadrul guvernării pesediste servind sub Năstase amåndoi în perioada 2000-2002. Raymond Luca slujea guvernul Năstase din funcția de ministru-consilier, șef al secției economice la ambasada Romåniei la Washington, iar George Costin era exact în aceeași perioadă subsecretar de stat al SSPR.
Precizările lui Raymond Luca aveau ca scop explicarea motivelor pentru care Comisia pe care o conduce a dat un aviz favorabil propunerii  lui George Costin ca titlul de erou-martir să le fie retras celor doi. Raymond Luca a spus că avizul comisiei, adoptat cu unanimitate de voturi și care a avut drept consecință retragerea titlului de erou-martir pentru Trosca și Cotună, prin decret, de președintele Traian Băsescu, s-a bazat pe faptul că în ambele cazuri există o hotăråre CNSAS definitivă și irevocabilă.
Totuși, senatorul PNL a menționat că, „din informațiile pe care le deține până în prezent, respectiva hotărâre nu a fost comunicată nici de către CNSAS, nici de Secretariatul de stat pentru revoluționari urmașilor celor decedați, care primeau pensie potrivit Legii 341/2004 și care erau părți interesate, în termenul de 15 zile, astfel încât ea să poată fi contestată“ și în plus a admis că „în acest caz a existat „un viciu de procedură“ prin necomunicarea hotărârii CNSAS“.

Minciunile lui Raymond Luca

Acest pasaj scoate în evidență mârșăvia acestui specimen, mincinos congenital. Iată ce declara în „Adevărul“, imediat după data de 28 februarie: „În cazul lui Gheorghe Trosca, lucrurile sunt cât se poate de clare: CNSAS i-a dat verdict de poliție politică, iar instanța a confirmat verdictul, printr-o decizie definitivă și irevocabilă“. După ce ziarul „Curentul“ a arătat că lucrurile nu sunt cât se poate de clare și a publicat decizia CNSAS nr. 2987 din data de 25.09.2007, și fotocopia sa din „Monitorul Oficial al României“, unde se arată că decizia a rămas definitivă prin necontestare, Raymond Luca își îmbunătățeste memoria și-și dă seama că de fapt parcursul legal nu a fost respectat, ceea ce am afirmat tot noi, ziarul „Curentul“, la data de 3 martie.

„Necontestarea putea să se datoreze unui milion de motive – fie familiei nu i-a fost adusă la cunoștință decizia, fie „lucrarea“ s-a făcut pe șest, astfel ca „să treacă“ rapid etc. Trosca nu a beneficiat post-mortem de o judecată dreaptă, care să pună în ecuație în ce măsură este „poliție politică“ executarea sarcinilor militare de prindere a spionilor sovietici, ai URSS, de teapa lui Nicolae Militaru ori Ștefan Kostyal, partenerul de pârnaie al lui Sorin Ovidiu Vîntu, și mulți alții, dintre care unii au ajuns la vârful puterii în România după 1989“.
Raymond Luca nu se oprește la detalii și continuă prin a măscări cât îl duce pe el capul de liberal născut în URSS. Raymond Luca a spus că, în urma verificării de către membrii comisiei a notelor informative scrise de Gheorghe Trosca și Trandafir Cotună, au putut constata că era vorba despre „delațiuni mizerabile“ și de șantaj în scopul determinării unor militari să semneze angajamente. Liberalul a spus că notele informative indică faptul că Trosca și Cotună au făcut poliție politică și că informările lor nu aveau nimic de a face cu deconspirarea de spioni.
Iată-l și pe Raymond Luca expert în istoria Securității, ca și alt coleg al său cu rădăcini în URSS, Vladimir Tismăneanu, cel care l-a împins din spate, de altfel, pe George Costin la șefia SSPR. A citit el tot-tot, știe el întreaga activitate a lui Trosca, cunoaște el în detaliu acțiunile operative ale unității din care a făcut parte Trosca, înainte de a ajunge la USLA, unitate care l-a prins și documentat de spion sovietic pe generalul trădator Nicolae Militaru? Evident că nu.
Raymond Luca nu este nici istoric, nici specialist în ale spionajului, este doar un pion al Sistemului post-revoluționar creat de complotiștii moscoviți în frunte cu Ion Iliescu. Sistem al cărui beneficiar este (și) el alături de alți „acoperiți“ devoalați în ultimii ani prin chiar faptele lor, de o evidență strigătoare la cer. Dinu Patriciu, capul de crimă organizată, conform Parchetului, partenerul de afaceri al lui Raymond, made in URSS, nu degeaba a oferit pe tavă Rompetrolul CSI-ului creat și controlat de Moscova. Traiectoria lui Raymond Luca este mai puțin cunoscută, el devenind „celebru“ doar prin mizerabila „combinație operativă“ marca Ion Iliescu, de profanare, a doua oară, a lui Gheorghe Trosca, cel pe care l-au urât atâta cartițele made in URSS de teapa lui Militaru și Ilici.

Born in URSS, back to USA

Născut la Sverdlovsk, în Rusia Sovietică, unde părinții săi „studiau“, Raymond Luca intră imediat după „revoluție“, alături de Dinu Patriciu, în afaceri și politică, ajungând deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96, în tandem cu Nicolae Manolescu, ales senator PAC de Sibiu (în 1992, PAC împreună cu PL’93 au înființat Alianța Naționala Liberală – ANL). Aripa Patriciu Tăriceanu, bunii amici ai lui Raymond Luca, erau doar feseniști deghizați, participând la guvernarea FSN. De fapt, încă din 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au propus o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman, tentativă care nu s-a finalizat, însă în iulie 1990, imediat după Mineriadă, când încă nu se uscase sângele studenților de pe pereții Institutului de Arhitectură, unde își făcea veacul Dinu Patriciu, acesta perseverează: în iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu și Horia Rusu.
Tot în iulie 1990 Nicolae Manolescu îl spală meticulos de sânge în publicația sa pe Ion Iliescu, oferindu-i criminalului bolșevic două pagini de tămâieri grețoase. În aprilie 1991: PNL-AT, Partidul pe care-l conduce Patriciu, semnează, alături de FSN și Iliescu, așa zisa Cartă pentru Reformă și Democrație, întrând în guvernul Român remaniat, iar Dinu Patriciu devine ministrul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului în guvernul lui Iliescu. Mereu aproape de Patriciu, în legislatura ‘92-’96 Raymond Luca ajunge secretar al comisiei de „industrie și servicii“, apoi pentru câteva sesiuni a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaților. Raymond din URSS se cară apoi vreo zece ani în Statele Unite, cu afaceri, regăsindu-l însă pe o funcție tip SIE, între iunie 2000 și februarie 2002, în perioada guvernării pesediste acesta ocupând funcția de ministru-consilier, șeful secției economice la ambasada României la Washington. Revine tocmai bine în România pentru a ajunge din nou deputat, al aceluiași pseudo PNL.
O carieră interesantă. Am făcut această scurtă trecere în revistă a cadrului din care a emanat Raymond Luca pentru a contura un tablou contextual. Fiecare dintre cei pomeniți mai sus au avut tangență cu Sistemul, în diferite forme. Sistemul Aparatului de Partid și al Securității, să fim bine înțeleși, iar o parte dintre aceștia au migrat sau au lucrat (lucrează) simultan pentru mai multe instituții nu neapărat autohtone. Cât despre partenerul său în „operațiunea Trosca“, George Costin am mai scris dar merită reamintit profilul său.

George Costin, partenerul lui Raymond Luca, un fesenist/pesedist sadea

Personajul care i-a impus președintelui să semneze odiosul decret, alături de Raymond Luca este un fesenist/pesedist sadea, activist al așa-zisului Bloc Național al Revoluționarilor, al cărui președinte de onoare era Ion Iliescu. Costin făcea parte, în iunie ‘90, din gărzile muncitorești feseniste care ne dădeau la cap mie și colegilor mei, în iunie 1990, când muncitorii platformei IMGB au devastat Facultatea de Arhitectură. Citez dintr-o scrisoare deschisă asumată de reprezentantul victimelor mineriadelor, Viorel Ene, trimisă președinției, în noiembrie 2010, după numirea de către Emil Boc a lui George Costin în scaunul SSPR.
„George Costin este una din «căpușele revoluției», omul de casă al lui Constantin Râșnoveanu, un traficant de certificate de revoluționar ajuns prin manevre oculte președintele Asociației «Decembrie 1989 – Metrou» și autointitulat prim-vicepreședintele Blocului Național al Revoluționarilor. Spun autointitulat, pentru că acest individ își arogă acest titlu fără să îl dețină.
La revoluție, acest mic securist numit George Costin, care îndeplinea funcția de șef de Stat Major al Gărzilor Patriotice la I.M.G.B., s-a făcut remarcat prin încercarea de a închide porțile uzinelor pe 22 decembrie 1989, pentru a nu permite ieșirea coloanelor de muncitori care doreau să mărșăluiască spre Piața Revoluției.
Vă reamintim că aceste «Gărzi patriotice» au apărat cu arma în mână dictatura ceaușeștilor. Sunt aceleași gărzi patrotice imeghebiste care scandau pe 13 iunie 1990: «IMGB face ordine» și «Noi muncim, nu gândim» – aflate sub conducerea acestuia și care au vandalizat Universitatea București, bătându-i cu sălbăticie pe studenți și profesori.
După revoluție, acest individ s-a făcut remarcat prin traficul intens de adeverințe false de revoluționar, introducând în țară mașini străine care au beneficiat de scutiri de taxe vamale, prejudiciind astfel statul român de importante sume de bani. O altă infracțiune de care se face vinovat acest George Costin este sustragerea unor importante sume din contul «Libertatea», despre care nici astăzi nu se cunoaște cu exactitate unde au ajuns.
Astfel, din cele circa 17 milioane lei vechi pe care fiecare revoluționar trebuia să le primească lunar, infractorul George Costin le dădea jumătate, restul fiind dirijat către propriul buzunar sub pretextul unei mai bune administrări, precum și sub pretenția că datorită lui s-au obținut aceste drepturi. Acei revoluționari, care inițial au refuzat semnarea unor astfel de procuri, au fost amenințați că nu li se va mai reînnoi certificatul de revoluționar și au sfârșit prin a semna ceea ce le cerea acest impostor al revoluției: bani“.
Acesta este omul care a pistonat președinția să semneze un decret care desființează calitatea de erou martir al colonelului Trosca. Presiune imperativă atât de copleșitoare încât președintele nu a găsit nicio cale de a nu-și așterne semnătura pe o astfel de samavolnicie strigătoare la cer. Că de aia umblă Dreptatea cu dinții sparți, că n-are sânge în venă Traian Băsescu și se lasă căpușat de cârtițele lui Iliescu și ploșnițele lui Tismăneanu, parazitare benevolă care-l va goli de ultima picătură de sânge. Românesc.

{flv}2011-03-18-Oameni{/flv}George Roncea