De ce? Este prima intrebare pe care ne-o punem cand ii vedem pe strada si nu intelegem motivul pentru care viata a ales sa-i vitregeasca. Priviti ca o specie rara, ciudatenii ale naturii, persoanele cu handicap duc in fiecare zi o lupta de adaptare, de a se face acceptate si tratate ca oameni. Infruntandu-se cu prejudecatile celorlalti semeni, multi dintre ei sunt tentati sa renunte la lupta.
Adeseori, societatea ii priveste ca pe o povara, o alta mana intinsa. Insa nu e usor sa fii respins de fiecare data cand doresti sa te angajezi si nu din cauza incapabilitatii de a satisface toate cerintele, ci dintr-un motiv care doare mai mult: aspectul tau fizic.
Un lucru pe care nu il intelegem si la care nu ne gandim atunci cand privim curiosi la o persoana cu handicap este ca puteam sa fim noi in locul ei, iar riscul acesta ni-l asumam o viata intreaga. O simpla clipa de neatentie, ghinion i-ar zice unii, poate sa ne transforme intr-un astfel de om. Si atunci, ce ne face sa credem ca suntem mai presus?
Se spune ca frumusetea unui om nu consta in felul in care arata, ci in ceea ce sufletul sau poate oferi, frumusetea lui interioara. Desi cei mai multi dintre noi recunosc acest lucru, sunt putini cei care il pun in practica. De ce ii ocolim? De ce arata copiii cu degetul spre ei? De ce ii batjocorim?
Chiar daca nu ne place sa recunoastem, persoanele cu deficiente au ceva mai mult decat cele obisnuite. Toate frustrarile, toate nedreptatile si prejudecatile din pricina carora au suferit s-au acumulat, dand nastere unei lupte pe care o duc cu restul lumii si in care putini dintre ei aleg sa iasa invingatori. Vor sa arate ca si ei pot, ca si ei sunt buni si ca societatea nu are nici un motiv sa-i marginalizeze.
Am intalnit oameni cu handicap care, in pofida greutatilor, nu s-au dat batuti, ci au realizat in viata lor lucruri pe care un om obisnuit nu ar fi avut taria si ambitia sa le faca. Au demonstrat ca in ei exista un potential care trebuie valorificat.
Este timpul ca societatea romaneasca sa constientizeze ca a da un ban unei maini care sta intinsa nu rezolva problema. Trebuie sa credem in potentialul acestor oameni, sa investim in ei. O zicala romaneasca spune ca decat sa-i dai unui om o paine, mai bine il inveti sa munceasca. Daca ne deranjeaza sa vedem persoane cu handicap care cersesc, inseamna ca in Romania este nevoie de asociatii care sa se ocupe de integrarea lor socio-profesionala. Pe de alta parte, persoanele cu deficiente trebuie sa nu-si mai asume statutul de victima, ci sa lupte pentru punerea in aplicare a drepturilor care le sunt oferite prin lege.
Andreea Mocanu
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
