Jocul de-a dezarmarea

In pofida tuturor apelurilor lansate de presedintele Statelor Unite, George W. Bush, si de alti lideri mondiali in favoarea intaririi masurilor de securitate din jurul locurilor de depozitare a armamentului de distrugere in masa, pericolul ca acesta sa ajunga in mainile teroristilor nu s-a diminuat in ultimul timp. Asa sustin specialistii in dezarmare, in opinia carora, la 11 ani dupa ce Washingtonul s-a angajat sa ajute fosta Uniune Sovietica in construirea unor depozite sigure pentru armele sale de distrugere in masa, multe dintre initiativele lansate in acest sens s-au impotmolit in labirinturile disputelor politice si birocratice din SUA, Rusia, Europa si Japonia. Prin urmare, in timp ce americanii vorbesc despre o noua si periculoasa cursa a inarmarilor intre teroristii dornici sa intre in posesia nimicitorului armament si guvernele care se straduiesc zadarnic sa previna acest lucru, amenintarea proliferarii acestor arme nu numai ca nu se reduce, ba chiar sporeste.

In primavara acestui an, primul presedinte al Rusiei, Mihail Gorbaciov, s-a deplasat la Washington pentru a-i cere lui Bush si consilierului pe probleme de securitate nationala, Condoleezza Rice, sa faca ceva pana nu se intampla vreo nenorocire. El se referea, bineinteles, la deblocarea programului de finantare a lucrarilor de constructie, in sudul Rusiei, a unei intreprinderi de distrugere a substantelor militare toxice, cu actiune neuro-paralizanta. Este vorba de aproximativ 45.000 de tone de asemenea substante, pastrate acum in unitati fara o protectie adecvata si care, avand in vedere dimensiunile lor, pot incapea fara probleme intr-o simpla servieta. Cu prilejul unor recente audieri, senatorul Richard Lugar i-a acuzat personal, spre surprinderea generala, pe colegii lui Duncan Hunter si Curt Weldon ca impiedica ajungerea la un consens in acest sens. Expertii in dezarmare afirma ca cei doi au ingropat inclusiv un articol din buget, care ar fi permis administratiei americane sa cheltuiasca pana la 50 milioane de dolari pentru ameliorarea conditiilor de depozitare a materialelor nucleare din afara fostului teritoriu sovietic. Dupa cum preciza publicatia -Los Angeles Times-, se avea in vedere Pakistanul si Iugoslavia. -In prezent, uraniu de productie sovietica se gaseste in Coreea de Nord-, afirma Jon Wolfsthal, fost specialist in Ministerul Energiei al SUA, acum analist la Fundatia Carnegie. -Daca, spre exemplu, Kim Jong Il, l-ar suna pe presedintele Bush si i-ar spune, va rog veniti si luati acest uraniu, noi nu ne-am permite asa ceva pentru ca, in virtutea legislatiei SUA, nu am avea bani pentru a cumpara acest uraniu. Putem bombarda aceste rezerve, dar nu le putem cumpara-, constata Wolfsthal.

Potrivit ziarului mentionat, Statele Unite au alocat deja 10 miliarde de dolari pentru lichidarea armamentelor de distrugere in masa. Iar in luna iunie, celelalte sapte state puternic industrializate din cadrul -Grupului celor 8- au promis alte 10 miliarde. Dar nu numai de bani este nevoie pentru a duce la indeplinire o misiune atat de responsabila cum este nimicirea arsenalelor de distrugere in masa. Inainte de toate, se impune o constientizare perfecta a necesitatii continuarii eforturilor in acest domeniu. -Unii americani sunt impotriva cheltuirii mijloacelor contribuabililor pentru a ajuta la lichidarea armamentelor sau a deseurilor atomice ale unor state straine. Daca vom continua sa gandim astfel, atunci vom ajunge in situatia ca noi sa fim victimele unui atac nuclear-, aprecia Laura Holgate, vicepresedintele grupului Nuclear Threat Initiative.