Heterosexualii, o -minoritate- discriminata

Relatiile intime intre persoane de acelasi sex, dezincriminate, recent, de Senat, risca sa ajunga din nou un subiect de controversa, de data aceasta prin prisma discriminarii pozitive. Articolul 200 din Codul Penal a fost abrogat, insa articolul 201 a fost mentinut in varianta ambigua a Comisiei Juridice si poate crea confuzie nu numai in salile de tribunal, ci si printre noi, cetatenii heterosexuali, care incepem sa ne intrebam daca nu cumva un magistrat obtuz nu ne poate arata usa penitenciarului pentru un banal sarut pe bancile Herastraului. Semenii nostri care prefera sa-si exprime tandretea fata de persoane de acelasi sex isi pot da frau liber sentimentelor fara nici o grija: in cel mai rau caz, vor fi buni de plata unei amenzi, daca vreo babuta se scandalizeaza si cheama -sectoristul- sa constate cum sunt calcate in picioare bunele moravuri.

Litera legii ii bate spiritul

Legea privind modificarea si completarea unor dispozitii din Codul Penal referitoare la viata sexuala, care a primit binecuvantarea Senatului la data de 6 septembrie, a avut drept scop principal eliminarea discriminarilor fata de homosexuali, in speta radierea articolului 200. Captivati, probabil, de aceasta provocare a euroconformismului, membrii Camerei Superioare au neglijat totusi sa acorde ceva mai multa atentie articolului 201 din Codul Penal, care face, si el, obiectul legii. Astfel, plenul a dat un OK generos urmatoarei variante care, defalcata intr-un silogism simplu, isi dovedeste fara nici o dificultate ambiguitatea: -Actele de perversiune sexuala savarsite in public sau daca au produs scandal public se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Sunt acte de perversiune sexuala orice acte nefiresti in legatura cu viata sexuala. Nu se considera acte de perversiune sexuala relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex-. Asadar, perversii -normali- stau cu sabia lui Damocles desupra capului, riscand zeghea, in timp ce perversii -minoritari- pot fi -gay- (veseli) fara nici o constrangere.

Mai mult, notiunea de -perversiune- beneficiaza de o definitie extrem de laconica in literatura juridica romaneasca: -Este considerat a fi perversiune sexuala orice act nefiresc in legatura cu viata sexuala-. Scurt, cuprinzator si la latitudinea purtatorului de roba judecatoreasca.

In cadrul sedintei de plen care a avut pe ordinea de zi actul normativ in discutie, senatorul UDMR, Peter Eckstein, membru al Comisiei juridice, a incercat sa-si determine colegii de Camera sa accepte un amendament care ar mai fi rezolvat problema ambiguitatii textului legislativ, stipuland ca -sunt acte de perversiune sexuala acele acte in legatura cu viata sexuala savarsite fie intre persoane de sex diferit, fie intre persoane de acelasi sex-. Senatorul UDMR a fost insa tratat cu refuz de plen, care a invocat faptul ca se discuta o ordonanta a Guvernului care functioneaza si, ca atare, nu intra in discutie o modificare pe text.

Dublu standard

Pe de alta parte, tema tandreturilor publice este abordata, in Codul Penal, si de articolul 321 care prevede ca -fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, se pedepseste cu inchisoare de la trei luni la doi ani sau cu amenda. Daca prin fapta prevazuta in alin. 1 s-a tulburat grav linistea publica, pedeapsa este inchisoarea de la sase luni la cinci ani.- Se poate pune, asadar, problema unui dublu standard: legea permite ca un sarut heterosexual ceva mai pasional sa poata ajunge sa fie catalogat drept -perversiune- in cazul in care -combatantii- folosesc strategii -nefiresti- pentru ochiul unui spectator accidental mai putin initiat in tainele amorului emancipat. Inchisoarea devine, astfel, o posibilitate deloc de neglijat pentru cei doi indragostiti. Pe de alta parte, dupa cum admite si liberalul Nicolae Vlad Popa, membru al Comisiei Juridice din Camera Superioara, -un sarut de homosexuali nu este considerat, din punct de vedere juridic, un act sexual-. Daca se lasa cu scandal public, cel mai probabil este ca partenerii sa-si scoata portofelul, pentru ca in cutuma juridica practica aplicarii pedepsei maxime are loc doar in situatia in care circumstantele agravante sunt foarte serioase.

-Domnului Nastase nu-i place sa-i fie corectate textele-

Peter Eckstein a admis ca intentia prioritara a legii in discutie a fost abrogarea articolului 200. -Eu as fi preferat sa eliminam notiunea de scandal public, cu referire la savarsirea perversiunilor sexuale in locuri publice. Scandalul public nu are, in acest moment, o definitie, iar <spatiul public> este definit de Codul Penal intr-un sens foarte larg-. Argumentul lui Eckstein nu este valabil numai in cazul Romaniei: Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut, recent, pe rol un proces care se referea la revolta unui cuplu de homosexuali fata de o sentinta judecatoreasca defavorabila lor, fiind reclamati de o doamna in varsta, revoltata de faptul ca ii zarise in momente de maxima intimitate prin fereastra casei in care acestia locuiau. Uitasera sa traga perdelele, ceea ce o facuse pe respectabila lor concitadina sa se creada indreptatita a pretinde ca cei doi depasisera sfera spatiului privat, incalcand bunele moravuri in public.

Legatura dintre acesta situatie, argumentele marca Eckstein si critica modului in care a fost formulat articolul 201 CP este ca ambiguitatile fac din lege o arma cu doua taisuri. Liberalul Nicolae Vlad Popa a fost de acord cu acest lucru si a admis ca legea este perfectibila. El a afirmat ca legea in cauza nu a putut fi amendata la Senat din punct de vedere lingvistic, deoarece -era o ordonanta emisa de actualul Guvern, majoritatea este a PDSR, iar domnului Nastase nu-i place sa-i fie corectate textele-.