Coca-Cola este o băutură proastă, dar cu reclame bune?

„Brand-ul subțire, cu cheltuială se ține“ pare să fie deviza după care compania americană Coca-Cola se ghidează în acest an, cånd cel mai faimos brand aniversează 125 de ani de existență. Cu toate acestea, celebra băutură pare să facă victime în lumea media, acolo unde agențiile de publicitate care promovează această marcă încearcă să bage pumnul în gura jurnaliștilor. Mai pe scurt, ceea ce nu a reușit parțial să facă clasa politică după 1989, o pot face acum diverse companii multinaționale. Bineînțeles, „pe partea economică“, dacă ar fi să cităm „clasici în viață“. Mai nou, jurnaliștii trebuie să bage adånc penița în cerneală, pentru a înmuia tonul cånd vine vorba de siropul cu apă minerală, băutură creată accidental sau nu acum 125 de ani de doctorul John Styth Pemberton.
Primul episod al acestei imixtiuni în politica editorială a unui ziar de către o firmă de publicitate care reprezintă un astfel de brand s-a petrecut în jurul zilei de 8 mai 2011, atunci când Coca-Cola sărbătorea 125 de ani. Cu această ocazie, presat de către firma de publicitate McCann Erickson care reprezintă imaginea Coca-Cola, holdingul „Adevărul“ s-a văzut nevoit să înghită în sec și să renunțe la colaborarea cu proiectul editorial „Think Outside The Box“ care scrisese mai multe materiale pe tema nocivității acestei băuturi aducând oarecare prejudicii de imagine. Cu toate acestea, de la articole de presă care pot fi interpretate drept subiective până la punerea pe liber a unor jurnaliști este cale lungă. Mai grav este că această cenzură economică pune în pericol libertatea de exprimare, fapt ce poate afecta grav procesul democratic al unei societăți acaparate tot mai intens de interese comerciale de tip corporatist.
Deși s-a debarasat instantaneu de proiectul jurnalistic amintit mai sus, aghiotantul lui Patriciu de la „Adevărul“, Peter Imre, a ținut să se înfoaie puțin pe „Pagina de media“. „Nu este o dovadă de profesionalism să fim amenințați cu retragerea clienților (McCann-Erickson) care își fac reclamă în publicațiile noastre. Așa ceva este fără precedent. Sunt convins că nu aceasta este filosofia Coca-Cola. De aceea, îmi exprim regretul pentru materialul publicat și doresc încă o dată companiei Coca-Cola «La mulți ani!».“, i-a scris Imre lui Mihai Trandafir, directorul diviziei de media McCann Erickson.

Deja vu la EVZ

Ieri, pe același site al lui Petrișor Obae a apărut un nou episod în care este implicată Coca-Cola, de această dată la ziarul „Evenimentul Zilei“. Potrivit lui Obae, un editorial anti-Coca-Cola ar fi fost scos de pe site-ul EVZ. Articolul ar fi fost semnat de Ionuț Stănescu și ar fost deschis cu propoziția „Coc-Cola este o băutură proastă, dar cu reclame bune“. Articolul scos de pe site se numea „Contemporani cu Coca-Cola“, iar Vlad Macovei, redactorul-șef al acestei publicații, ar fi motivat că această decizie este în conformitate cu „politica editorială a ziarului“. „Toate comentariile care sunt găzduite de printul și de site-ul evz.ro trebuie să aibă viza redactorului-șef. Materialul respectiv a apărut pe site dintr-o eroare de coordonare, fără a exista aprobarea mea. Din motive care țin strict de politica editorială a acestui ziar, nu am considerat că respectivul comentariu trebuie să apară pe site-ul evz. Opiniile care sunt exprimate pe platforma evz.ro și pe print trebuie să fie conforme cu politica editorială a acestui ziar“, i-ar fi spus Macovei lui Obae,  într-o confesiune cel mai probabil pe e-mail. Redactorul-șef de la EVZ a încercat să se disculpe, precizând că materialul nu a avut nicio legătură cu campania Coca-Cola și că această firmă nu se regăsește în portofoliul clienților EVZ.

Iată fragmente din materialul care a dispărut subit de pe site-ul EVZ:

„EDITORIALUL EVZ: Contemporani cu Coca-Cola

Coca-Cola e o băutură proastă. Reclama ei a fost întotdeauna încântătoare.
Acuareliștii i-au surclasat pe cofetari. Imaginația artiștilor plastici a recuperat neajunsurile gastronomiei și a contribuit la perpetuarea unui produs mediocru. Brandul Coca-Cola este, datorită superlativelor sale, aproape emancipat, desprins de balastul sucului carbogazos căruia îi servește drept vehicul. E unul dintre multele cazuri în care operațiunea ambalării a atins perfecțiunea, eclipsând cu succes marasmul fazelor de producție anterioare. În timp ce conținutul e de duzină, eticheta e de aur.
(…)
Duminica trecută, a fost aniversarea Coca-Cola: s-au împlinit 125 de ani de când – ce bizarerie – un farmacist a inventat băutura pentru care acum alți farmaciști prescriu, neobosiți, antidoturi.
Cu această ocazie, niște ziariști (cu merite profesionale pe care gafele nu le pot prescrie) au publicat, pe un site «eco», «verde», un conglomerat de poncifuri negative despre Coca-Cola. A fost mica baricadă de frondă cu care ei s-au gândit să întâmpine inevitabilul eveniment aniversar. Că strică dinții, că balonează, că provoacă surescitare, că predispune la eructații, că deshidratează, că grăbește diabetul, hipertensiunea, moartea. Cam tot ce se poate spune, în general, despre majoritatea lucrurilor pe care le mâncăm în debusolarea noastră zilnică. (…)
Nu se moare de la Coca-Cola. Sau se moare, dacă e băută în cantități care indică probleme la organe situate deasupra stomacului și inimii. Cei care înoată în «cola» de dimineață până seara și-ar găsi, cu siguranță, alte metode sofisticate de a-și nărui sănătatea și în lipsa băuturii inventate de paradoxalul farmacist din Atlanta. (…)
Pentru a-și omagia cum se cuvine aniversarea celor 125 de ani, Coca-Cola a planificat cumpărarea unor spații publicitare și în presa scrisă din România. Pentru o companie cu dimensiunile și pretențiile Coca-Cola, o astfel de grijă e obligatorie. Ea ține de rutină.
Fiindcă platforma media a unui ziar prin care Coca-Cola voia să-și distribuie reclamele găzduia și site-ul «eco» – plin de erezii la adresa mărcii americane – agenția de publicitate care intermedia acest contract a luat foc. Cum s-a putut întâmpla să scrie rău despre Coca-Cola cineva care primește bani de la Coca-Cola? Publicitarului i s-ar fi părut normal ca, plătind niște proiecte de marketing, să exercite, măcar pentru câteva zile, și funcția de redactor-șef la ziarul respectiv, să-și dea cu părerea asupra agendei editoriale, să fie consultat în chestiuni care nu îl priveau. Siderat că nu îi fuseseră cedate aceste atribuții, a promis că se va îngriji să compromită, în măsura posibilităților sale, și alte contracte ale ziarului.
Ziarul s-a mobilizat în fața șantajului. În  paginile rămase goale după pierderea reclamei a povestit cum a dorit acest episod. A publicat emailuri confidențiale, care țineau de culisele unei relații comerciale, și le-a impus cititorilor o versiune idilic-unilaterală asupra întregului scandal.
S-ar spune că, deși nu le-a ieșit înțelegerea inițială, agenția de publicitate și ziarul au făcut, până la urmă, un «barter» deontologic. Fiecare s-a folosit discreționar de armele care îi stăteau la dispoziție. Unul a blocat banii, iar celălalt și-a prezentat eroic un moment penibil de slăbiciune.
Coca-Cola a adus, de ziua mărcii sale, un omagiu traficului de influență din România. Nu se moare de la Coca-Cola. Prostia însă e necruțătoare.“