Repetent și la istoria recentă, Crin susține că nu a auzit de țări europene cu parlament unicameral

Odată cu anunțarea proiectului de reformă a Constituției propus săptămåna trecută de Administrația Prezidențială, råurile de critici din partea USL au început să curgă neîncetat. Unul dintre cei mai acizi contestari a fost nimeni altul decåt chiulangiul Crin Antonescu care se pare că la materia „Europa“ este chiar repetent, ca în vremurile sale bune de studenție cånd aprofunda anul doi la Facultatea de Istorie. Acesta a declarat recent că în Europa nici măcar nu sunt țări care au un parlament unicameral, și că ideea aceasta este una utopică, deși cetățenii Romåniei s-au exprimat în proporție covårșitoare în 2009 pentru reducerea numărului parlamentarilor la 300 și transformarea Parlamentului într-un for unicameral.
De ani de zile, legi importante sunt plimbate de la Ana la Caiafa între cele două Camere ale legislativului, sau mai grav, rămân blocate cu anii, așa cum se întâmplă cu actuala lege a siguranței naționale, organele abilitate funcționând și acum anacronic după ce România a intrat și în UE sau NATO și se pregătește să fie parte a celui mai mare program de securitate mondială ca parte a scutului american antirachetă care va fi amplasat în Europa. Cu toate acestea, avem oameni precum Crin Antonescu, mare lider politic, care nici măcar nu știu cu ce se mănâncă sistemul parlamentar în această Uniune Europeană. Ziarul „Curentul“ și-a propus să facă o mică investigație cu scopul de a afla câte țări din cele 27 ale UE dețin un astfel de legislativ unicameral. Reamintim că săptămâna trecută președintele Băsescu a propus un amplu proiect de revizuire a Constituției pe toate palierele, de la aspecte politice până la justiție.

Danemarca și Suedia, enigme pentru Crin

Pentru informarea chiulangiului-șef de la Senat, liderul PNL, Crin Antonescu, vom arăta că nu mai puțin de 14 state ale UE au în prezent un sistem unicameral, țara noastră făcând parte din „minoritatea“ de 13 state care mai au sistem bicameral. Printre țările în care legile se dezbat și se adoptă într-o singură Cameră se află state în care găsești cel mai ridicat nivel de trai din lume, precum Suedia, Danemarca sau Luxemburg. Mai mult, sistemul politic danez este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai democratice din secolul XX, Danemarca fiind o monarhie parlamentară încă din 1849, cu un legislativ (det Folketing) unicameral format din 179 de membri. La fel ca și Danemarca, Suedia este o monarhie constituțională, iar Parlamentul este unicameral. Parlamentul (Riksdag) are 349 de membri care sunt aleși pentru perioade de patru ani, prin vot direct și reprezentare proporțională. Dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, 14 au un sistem unicameral, iar 13 au parlamente bicamerale. Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia și Suedia sunt statele care au parlamente unicamerale. În general, numărul parlamentarilor diferă în funcție și de mărimea țării și de gradul de reprezentare a populației. Dacă în Cipru găsim 59 de parlamentari, în Ungaria se regăsesc 386, iar în Romania avem în prezent nu mai puțin de 471 de parlamentari.

„Europa bicamerală“

Printre celelalte 13 țări în care funcționează un sistem bicameral se regăsesc Austria, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, România, Slovenia, Spania și Marea Britanie. Și în aceste țări, numărul parlamentarilor din cele două Camere diferă foarte mult, în funcție de populația țării respective. Cei mai puțini parlamentari îi are Slovenia, cu 90 de deputați și 40 de senatori. Deși nu are cei mai mulți locuitori din Uniunea Europeană, Marea Britanie are cei mai mulți parlamentari: 646 în Camera Comunelor și 751 în Camera Lorzilor. Diferențe apar și în felul în care sunt aleși parlamentarii: dacă parlamentele unicamerale sunt alese prin vot direct, în unele țări care au un sistem bicameral, Camera superioară a Parlamentului poate fi aleasă diferit. Este cazul Italiei, unde senatorii sunt aleși prin vot proporțional, sau al Austriei, unde Consiliul Federal este ales în legislaturi regionale. Un caz special este cel al Marii Britanii, unde membrii Camerei Lorzilor nu sunt aleși prin vot direct, ci sunt numiți pe criterii ereditare. Într-o concluzie scurtă se poate vorbi și de o Europă bine proporționată în ceea ce privește sistemele mono sau bicamerale, iar adoptarea de către țara noastră a acestui sistem poate debloca circulația proiectelor de lege, fiind evitate astfel disfuncționalitățile dintre cele două Camere, care adesea trenează adoptarea unor legi importante sau sunt insuficient analizate la una dintre Camere. Și prezența în Parlament se va vedea mult mai mult, singurul motiv pentru care probabil Crin este atât de îngrijorat.