Orasul Petrila este un oras minier ca oricare altul, ba chiar mai prapadit, conform statisticilor care il crediteaza drept unul dintre cele mai sarace orase al Vaii Jiului. Urbea incepe cu un cimitir si se sfarseste departe, in munti, cu satul Rascoala. Dar, in orasul asta de doi bani, un artist a facut, timp de cinci ani, cel mai nonconformist festival din Romania, Festivalul OM RAU. Il stiti pe tipu* asta daca va aruncati ochii pe caricaturile din cateva publicatii centrale cu staif, unde face misto de oricine si orice. Ion Barbu, caci despre el este vorba, vrea sa arate prin acest festival, care avea loc in curtea casei sale, ca rautatea e relativa si ca adjectivul -rau-, atribuit de obicei Vaii Jiului, poate fi sublimat.
Barbu nu si-a propus sa schimbe imaginea Vaii Jiului, truism demonetizat deja de zecile de asociatii ori de -liderii de opinie- aparuti peste noapte, ci doar sa arate ca se poate. Sau, ma rog, se putea. Concertele de jazz, rock sau muzica populara impreuna cu expozitiile de grafica ori fotografie gazduite de curtea lui Barbu arata ca, prin spirit, barierele prejudecatilor pot fi date la o parte. Petrila are, desigur, imagini diferite in ochii celor care traiesc aici ori a celor aflati in grabita trecere, dar Ion Barbu e convins ca exista si alternative.
Scena si amfiteatru, in curte
A inceput la un pahar de vorba cu poetul Augustin Fratila, cel care l-a acompaniat pe Nichita Stanescu la chitara, pe discul -O recitare-. Sub ciresul din curtea lui Barbu, cei doi au pus la cale, in joaca, un happening pentru -oamenii rai-, pe care aveau de gand sa il puna in practica cine stie cand. Ca toate ideile frumosilor nebuni, si aceasta parea una care va fi dusa de vant o data cu fumul gros al tigarilor, dar Ion Barbu a bagat la cap, s-a gandit, nu prea mult, si a pus la cale prima editie a -Omului Rau-.
Intai si-ntai, Barbu si-a redecorat gradina, pe care a transformat-o intr-un amfiteatru, si a denumit-o -Petrila-terre-, apoi a construit o scena de trei metri patrati. Pe urma, a inceput sa le telefoneze prietenilor, toti unul si unul. Stia el ca nu se cade sa refuzi un prieten din Valea Jiului. Asa se face ca pe scena din Petrila au urcat Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis, Ada Milea, Adrian Berinde, Ilie Stepan, Grigore Lese, Nightlosers, Harry Tavitian sau trompetistul american Tom Smith – ca sa-i amintim doar pe cativa. Oameni rai, in sensul festivalului, evident, care nu stiau despre Valea Jiului mai mult decat vazusera la televizor, dar care, dupa trei zile si trei nopti de festival, s-au indragostit iremediabil de Petrila.
Pentru petrileni, nebunia lu* Barbu, care arunca banii pe poeti si menestreli, a alimentat un timp barfele din fata blocurilor, apoi a trecut in umbra, eclipsata de scumpirea benzinei sau de ultimul accident de la mina. Pentru ca nu poti cere nimanui sa puna cultura pe primul loc, atunci cand ii chioraie matele. Asa ca -Omul Rau- a ajuns mai cunoscut si apreciat la Bucuresti ori New Orleans decat in Petrila lui.
Muzica, poezie, arte & oameni rai
Sa incerci relatarea uneia sau a alteia dintre cele trei editii ale festivalului este o tentativa sortita esecului, pentru ca intamplarile din curtea casei lui Ion Barbu sunt irepetabile, desfasurate parca intr-un univers paralel ori intr-o lume a lui Kafka. Spicuind de pe afise, momentele de la -Om Rau- ar suna cam asa: expozitie de tricouri si chiloti cu fel si fel de vorbe, comisa de Ion Barbu, serata literar-muzicala interpretata de Augustin Fratila, bocete si descantece live cu Grigore Lese, expozitii de fotografie, alte tricouri (de data asta literare), picturi in galeria unei mine, blues ardelenesc cu Nightlosers, muzica populara (?) cu Mambo Siria, expozitia de grafica a lui Devis Grebu, proiectii de fotografie, greata existentiala a lu* Dinescu, uraganul numit Sorin Chifiriuc, recitalurile emotionante ale Mariei Raducanu sau tampitii de la Margento Project (care ne-au tinut in priza pana la trei dimineata!), ce mai, multa muzica, un pic de nebunie si entuziasm cat cuprinde.
De-a lungul si de-a latul celor cinci editii ale festivalului, inamicul public numarul unu a fost Ion Dezideriu Sarbu, dramaturgul si prozatorul petrilean care, in urma cu 15 ani, isi lua ramas-bun pentru totdeauna de la Petrila lui, pe care a iubit-o si a detestat-o in egala masura. El a inspirat organizatorii festivalului, care i-au dedicat, in integrum, intamplarile de la editia cu numarul trei, pentru ca organizatorul l-a considerat imaginea perfecta a idealului de om rau.
Ion D. Sirbu , atat de universal prin opera sa, este mai cunoscut la New York decat la el acasa, asa ca aceasta minima reparatie morala se cerea facuta odata si-odata. Si tot ca in absurdul kafkian, primarul urbei, care credea ca Sirbu a fost… poet (bine ca nu inginer!), a refuzat sa scoata vreun leu de la bugetul local pentru sprijinirea manifestarii, considerata de consilierii locali drept o manifestare privata, ca doar tot avea loc in curtea omului. Asta chiar daca tot ei l-a facut pe autorul -Jurnalului unui jurnalist fara jurnal- -Cetatean de Onoare- al Petrilei.
Moartea omului rau
Artistii care au trecut prin editiile anterioare ale -Omului Rau- s-au indragostit iremediabil de spiritul festivalului, care aduna, pentru cateva zile, oameni care cred in aceleasi lucruri. Toti cei care au cantat aici au revenit, macar ca spectatori, devenind, firesc, cetateni de onoare ai strazii 1 iunie, singura distinctie care a stat in puterea organizatorului.
Inevitabil, sfarsitul fiecarei editii il gasea pe Ion Barbu mai descurajat si mai obosit, cu cearcane si greu de convins ca a facut treaba buna, dupa ce sponsorii il lasau balta ori nu mergea sonorizarea, sau se gata tuica, sau nu avea unde sa-i culce pe artisti, sau dormea el prin vecini, sau il dureau dintii, sau dracu* mai stie ce se intampla.
In ciuda acestor probleme, oamenii rai credeau ca, oricum, festivalul sau de gradina, fara pretentii de manifestare elitista, va continua an de an, pana cand toti oamenii rai se vor fi facut buni… Povestea festivalului din Petrila nu are insa happy-end, pentru ca serile de magie din orasul cu mineri s-au terminat. De tot, spune Ion Barbu, pe care nu il mai tin puterile, buzunarele si nervii sa organizeze editiile urmatoare. Cei care i-au fost oaspeti, ca spectatori extaziati ori ca artisti, inca mai cred ca si anul acesta se vor intalni, din nou, cu starea de -om rau-. Pentru ca, vorba lui Barbu, omul rau moare, dar nu se preda… Nu e prea tarziu pentru cei care simt ca fac parte din posibilii spectatori ai festivalului din Petrila sa dea un semn daca sustin proiectul lui Ion Barbu, care ar putea merge mai departe, cu ceva maruntis…
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
