Sorin Oprescu – primarul bestial și candidatul ideal… al lui Ilici cel penal

De când Iliescu a anunțat, în calitate de Guru al USL, că meditează la propulsarea lui Sorin Oprescu la președinție,  Realitatea lui  Ghiță și Antenele lui Felix au intrat în fibrilație. Oprescu este prezent pe sticlă mai ceva decât colegul său pesedist Bote, pe vremea când ținea capul de afiș cu ștorfica lui Voiculescu, Bianca Drăgușanu.
A trecut momentul de acum doi ani când Ilici și Sorinache au fost puțin anfroa, ca urmare a unui moment mai tensionat de viață, când Iliescu a declarat, în octombrie 2009, că „îl suspectează pe Oprescu că are o înțelegere cu Traian Băsescu, pentru care, se pare, aleargă în cursa electorală“ – iar, la rândul său, Oprescu îl taxase pe acesta drept duplicitar, ca un insider al corpului lui Iliescu ce este el. Acum „love is in the air“ din nou, ca la începuturi, când Oprescu era copilul de mingi al scheletului din debara, cum îl alinta Oprescu duios pe Iliescu.
Întrebat la Antena lui Sauron/Voiculescu despre posibilitatea unei candidaturi a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, la președinție din partea USL, Iliescu/Saruman a răspuns că „este în interesul oricui și a unei coaliții să meargă cu cele mai mari șanse. Asta este o gândire realistă a oricărui om politic și a oricărei formațiuni politice“.
Cartea Oprescu scoasă pe interval acum  nu este o mișcare nouă, Iliescu s-a mai folosit de acesta, chiar dacă pentru public se făcea că-l detestă pe cel care îi cotrobăia în intestine, că se pare că acolo a migrat inima lui Ilici, înecată în detritusuri putregăite. Se știe că susținătorii campaniei lui Oprescu la primăria Capitalei au fost chiar slugile de casă ale lui Ion Iliescu, în frunte cu bodyguardul personal al acestuia, Dumitru Venicius Iliescu, zis Mitică Iliescu, fost șef al SPP pe vremea lui Iliescu, „taximetristul“ lui Ilici la „revoluție“. Ca recompensă, fostul „taximetrist“, cel care i-a asigurat transporturile cu TAB-urile lui Ilici, în decembrie 1989, pentru a fi ferit de vreo flegmă revoluționară, Mitică a fost numit consilier de stat în Guvernul Năstase și s-a ales și cu patru stele de general.
Fostul „câine de pază“ al lui Ion Iliescu până la sfârșitul lui 1996, Mitică Iliescu este „tăticul“ ex-colonelului SPP Cătălin Voicu (care este nașul de cununie al fiicei sale) și al lui Gheorghe Rizea (finul său), dar și al lui Gabriel Naghi, pe care l-a instalat personal la șefia SPP tot Ion Iliescu.
Un al doilea amploiat al lui Iliescu, susținător de bază al lui Oprescu, a fost Iulian Crăiniceanu, fostul adjunct al șefului SPP din timpul celui de-al treilea mandat al lui Ion Iliescu și totodată un apropiat al fostului premier Adrian Năstase. Legătura dintre aceștia era Cătălin Voicu, cel pe care voia Vanghelie să îl pună ministru de interne. Primarul sectorului 5, plecat în viață de la căptușitul ghetelor lui Nuțu Cămătaru, devenit interlop  renumit,  s-a tot prefăcut că e certat la cuțite cu Sorin Oprescu, pentru pulime, vorba doctorului, dar a muncit în taină la campania acestuia.

„Garda“ lui Oprescu și gașca lui Iliescu

S-au mai adăugat generalii Gabriel Naghi, Pavel Abraham, Alexandru Grumaz și Gheorghe Mărgărit – o parte din vechea gardă creată de Iliescu anume pentru a fi pusă în slujba lui Sorin Oprescu. Foști oficiali ai cel puțin patru servicii de informații – SPP, Poliție, STS și DIM – l-au servit, dependenți de Iliescu, pe „independentul“ Oprescu, ajuns primar cică pe barba sa.
Din locotenent-major la „revoluție“, Naghi a urcat în aparat și a fost numit director al SPP pe 28 decembrie 2000, iar un an mai târziu a fost avansat la gradul de general de brigadă, printr-un decret al președintelui Ion Iliescu, care l-a înaintat în grad din nou, în noiembrie 2003, la general-maior, fiind eliberat din funcție de Traian Băsescu în 7 decembrie 2005, cu gradul de general-locotenent cu trei stele la 43 de ani!
Pe perioada domniei sale la SPP, serviciul devenise o adevărată rețea a cumetriei și pepinieră de interlopi. Naghi s-a remarcat prin reangajarea ofițerilor trecuți în rezervă pentru implicarea lor în celebrul scandal de contrabandă cu țigări (Țigareta II), coordonată de colonelul SPP Gheorghe Truțulescu, implicarea unor ofițeri SPP în campania electorală în favoarea PSD (după cum l-a acuzat colonelul SPP Dumitru Vlad, care a și câștigat un proces cu serviciul după ce a fost mazilit brutal), angajarea în SPP a unor persoane despre care se știa că ar avea legături cu lumea interlopă, afaceri cu bogații preferați ai regimului „săracului“ Iliescu, Tender ș.a.
General-maior (rez.) Mihaiu Mărgărit a fost șef al compartimentului de analiză și sinteză din Direcția Informații Militare, pentru ca apoi să devină șef al DIM, în perioada 1998-1999. Grumaz a fost prim-adjunct al STS  – în perioada 2001-2005, fost consul al României la Shanghai, implicat în combinații legate de afacerea unor comisioane substanțiale pentru favorizarea unor firme care au amenajat spațiile tehnice destinate „Sistemului unic pentru apeluri de urgență 112“ din București și teritoriu. Alexandru Grumaz provine tot din MApN, ocupând diverse funcții, printre care și cea de inspector pentru armamente. În 1989 Grumaz era subordonatul contra-amiralului Dinu Ștefan, suspectat de apartenență la GRU. În vremea când activa în MApN a cerut să-i fie pictat chipul pe fresca din holul central al Ministerului Apărării.
Generalul Pavel Abraham, politruc care între 1985 și 1989 a fost secretar științific la Comisia de cercetare științifică din cadrul Direcției de Personal și Învățământ a MAI al RSR, a ajuns după „revoluție“ șef al Poliției Române, iar în 2004 a devenit chestor-șef de poliție – echivalentul unui general cu 3 stele, pensionat în noiembrie 2008 de Cristian David, cu o pensie de 223 de milioane de lei. Ulterior, presa a dezvăluit că rude ale sale erau acuzate că au vândut unui suspect de trafic internațional de droguri un teren în valoare de circa 15 milioane de euro, care aparținea altcuiva. Evenimentele s-au petrecut în perioada în care generalul Abraham era șef la Antidrog.
Pe scurt, numai băieți de băieți, unul și unul. Acum Iliescu a decis că a fost de-ajuns cât s-a mers pe burtă, „acoperit“, și a scos cartea din mânecă, Doctorul cel bogat la gură, cu talent și joc de picioare – și cam atât. Oprescu se definea el însuși, recent, drept primarul bestial care face totul legal. Rima merge, dar nu se potrivește. Nu numai ziarul „Curentul“ a scris în repetate rânduri despre combinațiile „artistice“ ale Doctorului, bun la rime și gargară pentru pulime.
Ceea ce a adus în plus opiniei publice ziarul „Curentul“ a fost un fragment de notă operativă a SRI, negată de oficialii instituției, dar confirmată de desfășurările ulterioare ale evenimentelor. Astfel se confirma în materialul informativ faptul că Sorin Oprescu era o simplă marionetă a lui Ion Iliescu, acesta din urmă coordonând direct, alături de camarila sa din PSD, campania așa-zisului candidat independent.
Nota informativă reda o discuție a lui Ion Iliescu, în care se punea la cale organizarea campaniei lui Oprescu, chiar înainte de primul tur al alegerilor locale – documentul demontând toate „bărbile“ lui Oprescu privind lupta sa cu sistemul și cu partidele. Discuția arăta că el este de fapt omul sistemului ticăloșit, Iliescu vorbind de plățile pentru Antenele lui Voiculescu, prin intermediul lui Adrian Thiess. „E mult, un milion de euro, dar acoperirea e bună“, după cum comenta Ilici. În ceea ce privește negocierile cu PNL, Iliescu l-a însărcinat pe Hrebenciuc: „… cu Olteanu se ocupă Viorel…“. Toți liderii PSD fideli lui Iliescu au avut sarcini precise: Cozmâncă și Mihăilescu – la program, Alin Teodorescu (omul GDS) – la sondaje. Conform notei informative a SRI, de fapt Oprescu n-avea niciun cuvânt de spus în legătură cu strategia de campanie, toate deciziile fiind luate în budoarul pesedist al lui Iliescu.
Și acum, în actualul context, reiese cu claritate că Oprescu a rămas aceeași marionetă a păpușarului Iliescu, bun de scos la circ bestial pentru popor, un fel de femeia cu barbă sau piticul cu nasul în fund al lui Tataia Ilici.George Roncea