Ce se întâmplă în creierul nostru în timp ce ne scărpinăm?

Pentru a răspunde la această întrebare aparent neserioasă, o echipă de cercetători de la Wake Forest University a realizat un experiment în urma căruia a obținut unele răspunsuri foarte serioase și importante pentru înțelegerea felului în care reacționează creierul, studiu citat de revista "Journal of Investigative Dermatology". "Studiul nostru arată pentru prima oară care este relația dintre scărpinat și mâncărime," a declarat dr. Gil Yosipovitch, specialist în dermatologie și maladii asociate cu mâncărimea cronică. "Este important să înțelegem mecanismul care stă în spatele efectului calmant al scărpinatului, pentru a putea realiza tratamente mai eficiente. Pentru unii oameni, mâncărimea este o afecțiune cronică care perturbă sănătatea generală a organismului," a mai adăugat cercetătorul. La experiment au participat 13 subiecți sănătoși care au fost supuși unor teste cu un aparat de scanare a creierului prin rezonanță magnetică (MRI), care semnalează ce regiuni ale creierului se activează în cursul unei activități oarecare. Apoi participanții au fost scărpinați pe partea inferioară a piciorului cu o mică pensulă. Scărpinatul s-a desfășurat în cicluri de 30 de secunde, urmate de 30 de secunde de pauză, până la un timp total de aproximativ 5 minute. "Spre surprinderea noastră, am descoperit că acele regiuni ale creierului asociate cu emoțiile neplăcute sau cu durerea și amintirile deveneau mult mai puțin active în timpul scărpinatului. Știam deja că scărpinatul este plăcut, dar până acum nu știam de ce. E posibil ca scărpinatul să suprime componentele emoționale ale mâncărimii și să ducă astfel la calmarea senzației de mâncărime", a declarat dr. Yosipovitch. Reducerea activității cerebrale a fost înregistrată în cortexul cingular anterior, o regiune asociată cu aversiunea față de experiențele senzoriale neplăcute, și de asemenea, în cortexul cingular posterior, asociat cu memoria. Relația dintre aceste zone ale creierului și mâncărimea este una directă. Atunci când subiecții relatau că scărpinatul era mai intens, scannerul MRI înregistra cea mai scăzută activitate în regiunile respective. "Acesta este primul studiu științific care arată că mâncărimea poate fi redusă prin scărpinat. Bineînțeles că scărpinatul nu este recomandat, căci poate duce la deteriorarea pielii. Dar înțelegerea felului în care funcționează acest proces poate permite realizarea de noi tratamente. De pildă, s-ar putea realiza medicamente eficiente care să dezactiveze acele regiuni ale creierului", a mai declarat dr. Yosipovitch. Imaginile obținute cu ajutorul scannerului MRI au arătat că în alte zone ale creierului se înregistra o activitate mai intensă în cursul scărpinatului, printre acestea aflându-se cortexul somatosenzorial secundar, o regiune cerebrală asociată cu durerea, și cortexul prefrontal, asociat cu comportamentul compulsiv. "Acest lucru ar putea explica dorința puternică de a continua scărpinatul," a speculat dr. Yosipovitch. Singurul neajuns al acestui experiment a fost că scărpinatul "experimental" s-a produs în absența unei mâncărimi reale. Cercetătorii intenționează să continue studiul, pentru a vedea dacă rezultatele obținute se aplică și în cazul mâncărimii cronice.