In urma cu 61 de ani, mii de evrei erau luati pe sus de jandarmii maghiari si dusi la fabrica de caramida, unde li s-a improvizat un ghetou vreme de trei saptamani. In mai putin de o luna, evreii clujeni au ajuns de la viata normala de zi cu zi la loteria vietii pe care o reprezenta faimosul lagar de concentrare de la Auschwitz.
-Curentul- va descrie conditiile inumane ale ghetoului clujean si va prezinta amintirile unui supravietuitor al Holocaustului, care la vremea aceea s-a maturizat mult prea repede, la varsta de 15 ani.
Fabrica de caramida, transformata in ghetou
La inceputul lunii mai a lui 1944, pe teritoriul fabricii de caramida din cartierul Iris, autoritatile clujene au -amenajat- un ghetou evreiesc, la initiativa primarului Vasarhely Ladislau. Datele istorice, bazate pe marturiile supravietuitorilor, atesta prezenta a 17.000-18.000 de evrei in ghetoul care a devenit neincapator – pentru noua persoane erau repartizati numai sase metri patrati! Circa 5.000 de copii sub 6 ani au fost si ei dusi in ghetou, alaturi de parintii lor. O concesie minuscula in mijlocul unei drame uriase: fiecare persoana a primit permisiunea de a-si aduce un set de lenjerie de schimb…
Focar de infectie
Nu doar lipsa spatiului era acuta in ghetoul improvizat din Iris, ci si lipsa apei. Erau numai 18 robinete, adica un robinet pentru 1.000 de oameni! Nu numai ca nu aveau cu ce se spala, dar evreii erau si incontinuu insetati deoarece, in dese randuri, robinetele se defectau. Pentru necesitatile fiziologice au fost sapate patru santuri – doua pentru barbati, doua pentru femei -, s-au asezat niste stalpi deasupra santurilor, iar peste acesti stalpi au fost puse scanduri. 20 de persoane incapeau pe o scandura, iar oamenii erau nevoiti sa isi faca nevoile in vazul tuturor, unul langa altul. Mirosul pestilential al fecalelor neacoperite imbiba atmosfera, in special cand era mai cald sau pe timp de ploaie. Alte marturii descriu lipsa acestor asa-zise latrine in prima saptamana a existentei ghetoului.
Violenta, comportament de baza al paznicilor
La toate aceste lipsuri pe care le indurau evreii clujeni se adauga si tratamentul inuman aplicat de supraveghetori. Istoria descrie faptele unuia dintre cei mai sadici criminali de razboi astfel: -Dr. Urban Laszlo, de 30 de ani…, absolvent de Politehnica si ofiter in politia ungara din Cluj…, batea cu cruzime evreii internati, ii batjocorea si ordona represalii prin jandarmi imbracati in civil, care erau organele executive ale acestui comandant de ghetou-. Supravietuitorii ii descriau pe acesti jandarmi drept -schingiuitori- atat de cruzi -incat vaietele se auzeau pana departe de locul de tortura, iar cei cercetati acolo ieseau asa de zdrobiti incat aveau nevoie sa fie sprijiniti de cate doua persoane. Ba mai mult, s-au vazut multe cazuri cand cei cazuti in camera de tortura erau scosi de acolo pe brancarde-.
Amintiri din ghetou
Unul dintre copiii care au fost dusi alaturi de familia sa in ghetoul din Cluj-Napoca a fost Ladislau Nussbaum, care la vremea aceea avea 15 ani. -Intr-o dimineata, pe la 6.00-7.00, am auzit ca se bate la usa puternic. Erau jandarmii maghiari. Ne-au spus ca trebuie sa fim gata intr-o ora, sa luam ce putem duce in doua maini-, isi aduce aminte Nussbaum, care locuia atunci intr-o casa de pe actuala Strada Croitorilor. Acum, batranul isi aminteste ca au fost dusi in siruri indiene, pe jos, pana la fabrica de caramida din cartierul Iris.
Desi conditiile din ghetou erau la limita subzistentei, Nussbaum nu isi aduce aminte sa fi fost o perioada prea dificila. -Eu si fratele meu nu am suferit de foame si de sete. Insa nu stiu, nu pot spune cu siguranta daca parintii mei au avut destul de baut si de mancare-, recunoaste batranul. Totusi, ceea ce mai tine minte si acum este scena in care a vazut-o pe o profesoara de la scoala la care invata facandu-si nevoile pe scandura improvizata. -Eu am auzit despre multe lucruri in ghetou, cum ca unii erau batuti crunt sa spuna unde le este ascunsa averea. Au fost si persoane care s-au sinucis, insa pe mine, ca si copil, lucrurile acestea nu m-au atins-, spune Nussbaum.
Drumul spre -Campia Painii-
Nimeni nu le-a spus evreilor din ghetoul clujean unde vor fi dusi, desi toata lumea stia ca locul unde au fost dusi era unul provizoriu. Jandarmii practicau metoda falsei indoctrinari si le spuneau ca vor fi dusi la -Kenyermezo-, adica in -Campia Painii-. Mai mult, se vehicula existenta unor scrisori de la evrei dusi acolo care scriau rudelor ramase in tara ca sunt bine si muncesc. -Nimeni nu stia ca vom fi dusi la moarte sigura-, isi aminteste evreul. Familia lui Vasile Nussbaum a fost printre primele care au fost imbarcate in trenurile neincapatoare si duse spre Auschwitz.
Despartiti de parinti
La trei zile dupa ce a ajuns la Auschwitz, familia Nussbaum a fost despartita. Mamele cu copiii mici, copiii si batranii aveau prioritate la camerele de gazare: -Toti cei considerati inapti pentru munca de sclavi erau dusi la gazat. Multe mame nu voiau sa isi lase copiii, dar nu se stia ca daca raman impreuna vor fi dusi la moarte sigura-. -Cam doua treimi din fiecare transport erau gazati la venire, imediat. Aproximativ sase ore dura un astfel de <proces de activitate>, adica gazarea, scoaterea din camerele de gazare care se putea face numai dupa 10-20 de minute de aerisire, apoi scoaterea dintilor de aur, dezbracarea, separarea celor mai grasi si apoi transportul la crematoriu-, povesteste Nussbaum.
Din evreii mai grasi, nazistii fabricau sapun RIF (Reines Judisches Fett – grasime evreiasca pura), iar hainele luate de pe cei morti erau triate si puse la dispozitia populatiei germane. Transporturile erau organizate in asa fel incat zilnic la -rampa mortii- veneau patru transporturi, pentru a permite celor din lagar sa termine cu un grup de evrei. Se estimeaza ca astfel, zilnic, la Auschwitz mureau 8.000-10.000 de evrei.
Aflarea adevarului
Vasile Nussbaum a ajuns cu fratele sau intr-o partea a lagarului, tot nestiind ce s-a intamplat cu parintii lui. -Am intrebat un detinut mai vechi din lagar daca exista prin apropiere un lagar de femei si daca stie el vreo cale de a afla unde e mama mea. El mi-a raspuns: <Sigur ca da! Stii unde e maica-ta? Uite acolo!> si a aratat spre hornul crematoriului si spre fumul care iesea din el. Va dati seama ce senzatie, ce inseamna psihologic pentru un copil de 15 ani asa ceva-.
Detinutul 95.736 isi aminteste de Mengele
Numarul pe care l-a primit Vasile Nussbaum in lagar a fost 95.736, dar uniforma pe care o purta trebuia data jos cand doctorul Mengele venea in control. -Imi aduc aminte ca fredona mai mult arii din diferite opere. Nu mai tin minte daca pana a ajuns la mine a ajuns deja la Ducele de Mantua… S-a uitat la mine de jos in sus si imi aduc aminte acea senzatie de om gol in fata unui om imbracat in uniforma despre care stiam cine e si ca urma sa faca o selectie-. In cazul in care nu veneau destule transporturi intr-o zi, evreii erau selectati, ca rezerva la camerele de gazare si la crematoriu, pentru a mentine fabrica mortii in continua miscare. -Cateodata, bateau un cui intr-o sipca de lemn si cei care erau mai inalti decat cuiul erau selectati si ceilalti nu-, povesteste Nussbaum despre adevarata ruleta ruseasca practicata de nazisti.
Paziti de ucigasi
In lagare exista pentru fiecare cabana cate un supraveghetor, iar Nussbaum isi aminteste ca cei care purtau un triunghi din panza verde ii pazeau pe ei, la Auschwitz. -Detinutii politici aveau un triunghi rosu, evreii aveau unul galben, homosexualii aveau unul roz, cei care proveneau din cultul religios <Bibelforschung> aveau mov, iar detinutii de drept comun, adica criminalii, hotii si asa mai departe, purtau un triunghi verde la camasa uniformei-, isi aminteste exact batranul evreu. Dat fiind ca erau paziti de criminali, pentru acestia lagarul era un adevarat rai, in care puteau comite orice crima, si sa si fie rasplatiti pentru asta de catre nazisti.
In Buchenwald, unde Nussbaum a ajuns ulterior, dupa moartea fratelui sau care a ajuns in urma unei selectii la camera de gazare, cei care faceau legea erau comunistii, adica cei care purtau triunghiurile rosii. Ei incercau sa salveze copii, pe care ii trimiteau la munca in locuri mai usoare. Asa a ajuns si tanarul Vasile Nussbaum la o fabrica de avioane Junkers, la 100 de kilometri de Weimar, la sfarsitul lui octombrie 1944.
Singur pe lume
In acel detasament de munca, Nussbaum a stat cateva luni, pana in aprilie 1945, cand a venit armata americana sa ii elibereze. Intre timp, a ramas singur, iar intoarcerea acasa la Cluj nu a fost prea placuta. -Am ajuns in oras si dintr-o data m-am oprit pe strada si mi-am spus: <Eu nu am pe nimeni>-.
Vasile Nussbaum a reusit sa isi reconstruiasca viata, insa nu va uita de crimele carora le-a fost martor, la doar 15 ani.
Manifestari antisemite, premergatoare Holocaustului
Atat legi, cat si manifestari antisemite si-au avut locul in mentalitatea europenilor din prima jumatate a secolului XX. Vasile Nussbaum numeste Europa acelei vremi Europa antisemita, care a pregatit terenul Holocaustului.
-Evreii au tot timpul sentimentul de prigoana, trecerea de o parte spre alta. De exemplu, putini evrei isi aleg slujbe care ii leaga de un loc, timp de sute de ani, evreii neavand dreptul sa cumpere pamant sau sa fie functionari de stat. In Romania, primii cetateni romani evrei au fost in 1923, la adoptarea Constitutiei-, explica Nussbaum. -Nimeni nu asteapta raul, dar, pe undeva, esti pregatit ca va veni-, adauga Nussbaum.
Comemorarea Holocaustului
La fel ca in fiecare an, Comunitatea Evreilor din Cluj va comemora si anul acesta ororile petrecute in urma cu 61 de ani. Membrii comunitatii clujene se vor intalni in 5 iunie la sinagoga de pe strada Horea si vor rosti impreuna o rugaciune speciala, pentru Romania si pentru Israel. Vor fi prezenti si reprezentanti ai Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si vor lua cuvantul supravietuitori ai Holocaustului, printre care si Vasile Nussbaum.
In Cluj traiesc circa 80 de supravietuitori ai Holocaustului, dintre care multi originari din alte parti ale tarii, stabiliti la Cluj la intoarcerea din lagarele de concentrare.
Uitati de Holocaust
Printre -norocosii- care au scapat de ghetou si de atrocitatile care au urmat impotriva evreilor se numara si Gavrila Goldner, presedintele Comunitatii Evreilor din Cluj. La vremea aceea, Goldner avea 4 ani si locuia cu bunica si cu mama sa. Bunica fusese operata de cancer in 1937, iar medicul primariei a considerat ca nu mai are de trait mai mult de o saptamana. -Au decis atunci sa o lase sa moara, ingrijita de nora sa, iar copiii cu varsta sub 6 ani nu erau dusi fara parinti-, povesteste Goldner, care isi aminteste ca familia sa a fost ajutata de vecini si muncitori maghiari, in toata perioada de la deportarea evreilor din Cluj pana la terminarea razboiului.
Bunica sa a decedat, in cele din urma, in 1952.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
