Este unul din sloganurile anticomuniste rostite la primele alegeri așa-zis libere, care s-au ținut în Duminica Orbului, în 1990. Sloganul e la fel de actual ca și în urmă cu 19 ani, Iliescu nefiind nici până astăzi judecat nu pentru haos, ci pentru crimele ordonate în decembrie 1989 și în iunie 1990. Senzația generală este de abandonare. Dosarele s-au întors la Parchet, vor fi reluate investigațiile de către procurorii civili, și tare mă tem că Iliescu nu va apuca ziua în care un complet de judecată să-l condamne pentru sângele tinerilor morți doar pentru a asigura conducerea absolută unui om bolnav după putere.
Din nefericire, Iliescu continuă, după 19 ani, să tragă sfori în politica românescă, să participe la lovituri de partid și să formeze o generație de politicieni după chipul și asemănarea lui. Probabil acest ultim aspect este cel mai grav, pentru că Iliescu, deși nu are urmași direcți, a reușit să-și creeze discipoli după modelul lui Bivolaru. Tineri care nu au trăit pe pielea lor primii ani de democrație orginală "made in" FSN au tentația să se lase seduși de zâmbetul machiavelic al lui Iliescu și să susțină ideile prăfuite ale acestuia.
Tocmai de aceea cred că trebuie să ne facem datoria și an de an să reamintim tot răul făcut de emanat în primii ani după pseudorevoluția din '89 și să cerem ca Iliescu să ajungă cât mai repede în fața judecătorilor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
