Mihai Dima si Iulian Lesneanu, singurele cadre didactice nevazatoare din Bucuresti, poarta inca o adevarata lupta cu mentalitatea celor din jur. Ei insa se razboiesc si cu sistemul educational din Romania, care accepta cu greu o persoana cu astfel de deficiente. Cei doi au trecut insa cu mult timp in urma peste acest handicap, lasand viata sa-si urmeze cursul firesc. Visul lor de a fi profesori a devenit realitate: Mihai preda limba romana, iar Iulian, psihologia.
De altfel, cei doi au parcurs impreuna drumul catre implinirea visului de a deveni cadre didactice, de a reusi in viata, intrucat ii leaga o prietenie ce dateaza inca de pe bancile scolii. Au absolvit amandoi liceul pentru nevazatori din Buzau, iar in prezent, in ciuda tuturor obstacolelor ridicate de handicapul lor fizic, vor sa-si impartaseasca experienta si cunostintele acumulate elevilor din scolile la care predau.
Vocatie didactica
Totusi, sansa unei interventii chirurgicale la nivelul globului ocular care sa-i poata reda vederea profesorului Mihai Dima, de 27 de ani, nevazator din nastere, cat si lui Iulian Lesneanu, tot de 27 de ani, care s-a nascut cu o miopie progresiva ce a dus ca la numai 10 ani sa-si piarda vederea total, este imposibila. Acest lucru se datoreaza atat faptului ca, o data cu trecerea timpului, muschii de la nivelul ochiilor s-au atrofiat, cat si faptului ca ambii profesori au suferit ulterior o dezlipire a retinei, pentru care nu exista inca un remediu.
Cei doi au avut insa un vis comun inca din copilarie, si anume de a deveni cadre didactice, poate si datorita faptului ca au vrut sa calce pe urmele parintilor, care au fost la randul lor profesori.
-Daca nu am mostenit de la ei vocatia didactica, am mostenit mai mult ca sigur pasiunea de a darui cunostintele mele semenilor. Inca din clasa a VII-a am stiut ce vreau sa devin si am muncit pentru a-mi implini visul-, sustine Mihai Dima.
De aceeasi parere este si Iulian Lesneanu, care a declarat ca -… am avut sansa de a fi acceptat de familie, care m-a sprijint si impulsionat in a-mi implini visul. Desi ne este greu, incercam sa ne luptam cu mentalitatea discriminatorie a celor din jurul nostru si sa izbutim in a le dovedi ca s-au inselat in momentul in care ne-au pus eticheta de persoane care necesita un regim special. Suntem doar nevazatori, in rest, suntem niste persoane normale, care vor sa-si cladeasca un viitor, sa-si intemeieze o familie. Este adevarat ca aceste lucruri nu se pot realiza decat si cu o acceptare a noastra din partea societatii in care traim.-
-Incercam sa ne ajutam semenii, dar ei pe noi… ba-
Desi, prin munca lor, cei doi profesori nevazatori ajuta societatea romaneasca, mai ales ca Mihai Dima a conceput si publicat un dictionar de buzunar ce cuprinde baza lexicului limbii franceze, dar si a limbii romane, plus cateva situatii ce contin propozitiile minime cu ajutorul carora poti sa porti lejer o conversatie din franceza in romana si invers, munca lor nu este apreciata.
-Incercam sa ne ajutam semenii, dar ei pe noi, ba. Nu cerem un statut special, nu cerem sa fim tratati altfel, ci doar sa fim acceptati asa cum suntem. Daca ai un handicap fizic, nu inseamna ca ai si unul mintal, handicapuri pe care majoritatea persoanelor le asocieaza in momentul in care vad o persoana ca noi-, a afirmat Mihai Dima.
Insa povestea integrarii lui Iulian Lesneanu in sistemul educational romanesc este cu adevarat interesanta, intrucat acesta a ales sa-si practice meseria in sistemul educational normal, adica sa predea la o scoala normala, nu cu regim special, precum cele destinate copiilor nevazatori, sau care sufera de un alt handicap fizic sau mintal la care preda Mihai Dima.
Iulian Lesneanu a inceput sa predea din anul 1993 la doua scoali din Capitala si apoi la Liceul de Pedagogie -Dante Alighieri- din Bucuresti, unde tine si in prezent cursurile de psihologie. Mihai Dima preda la ora actuala la Scoala generala pentru nevazatori clasele V-VIII din Bucuresti.
Dar, in cei 12 ani de pedagogie s-a lovit de aceeasi problema reprezentata nu de handicapul sau fizic, nici de o eventuala respingere din partea elevilor sai, ci de o reticenta din partea propriilor colegi de breasla si chiar a conducerii liceului in care preda in momentul de fata.
-Este oarecum firesc sa ma respinga, deoarece aceasta reticenta a colegilor se datoreaza si presiunii facute direct asupra profesorilor de neajunsurile din sistemul educational romanesc. Elevii au privit lucrurile ca fiind ceva firesc, insa cadrele didactice au fost surprinse si reticente-, sustine profesorul Lesneanu.
Datorita lui Mihai Dima, Romania se afla pe primele locuri la sah
In putinul timp liber pe care il are, Mihai Dima se relaxeaza jucand o partida de sah cu prietenii, insa pasiunea pentru acest joc l-a impins sa se inscrie cu ceva timp in urma si in echipa de sah pentru nevazatori a Romaniei, unde a obtinut rezultate remarcabile.
Astfel, el a participat la mai multe concursuri internationale de sah, atat la Olimpiada nevazatorilor din anul 2000 de la Zoko-Pone, Polonia, unde a reusit performanta de a duce Romania in primele 10 tari calificate in finala, cat si la concursul din Germania, unde s-a calificat intre primii cinci.
In Romania, concursurile de sah care se adreseaza persoanelor nevazatoare au o traditie indelungata. Primele competitii s-au desfasurat inca din anul 1956. La ultimele concursuri, unde a reprezentat tara noastra, Mihai Dima a reusit sa urce de patru ori pe al treilea loc.
Iulian Lesneanu a initiat peste 300 de nevazatori in tainele informaticii
In schimb, pasiunea cea mai mare a profesorului Iulian Lesneanu raman computerele, cu ajutorul carora a reusit, in perioada 1998-1999, sa obtina o bursa in Statele Unite ale Americii de unde s-a intors cu o diploma de lider si formator in domeniul operarii PC-ului. Din pacate, diploma nu i-a fost recunoscuta de Ministerul Educatiei si Cercetarii din Romania.
Cu toate acestea, el nu a renuntat si a inceput sa ofere persoanelor lipsite de vedere meditatii gratuite de initiere in informatica cu scopul de a-i ajuta sa-si gaseasca un loc de munca mult mai usor.
-Persoanele nevazatoare au facut dintotdeauna perii, intrerupatoare, masaje si alte lucruri marunte. Perspectiva noastra in gasirea unui loc de munca mai bun a trebuit impulsionata, iar acest lucru am reusit eu sa-l realizez prin meditatiile pe care le ofer celor asemeni mie. E adevarat insa ca majoritatea angajatorilor au o mentalitatea prost inradacinata si refuza pur si simplu sa angajeze o persoana cu deficiente de vedere. Este si normal, atata timp cat sunt obligati prin lege sa-mi asigure accesibilitatea si anumite conditii care il costa extrem de mult, si asta in timp ce au la indemna varianta unei persoane normale care este mai putin costisitoare pentru afacerea sa-, a declarat Iulian Lesneanu.
In plus, acesta a conceput un fel de manuale de introducere in informatica pentru nevazatori in format audio, cat si diferite cursuri, tot de informatica, pe care prin intermediul Asociatiei Nevazatorilor din Romania le-a pus la dispozitia membrilor, tot in mod gratuit.
Calvarul nevazatorului prin Capitala
Desi incepand din data de 1 ianuarie 2005 a intrat o noua legislatie in vigoare ce are ca principal scop usurarea accesului persoanelor cu handicap in institutiile publice la informatii si implicit imbunatatirea vietii acestora, in prezent, multe din lucrurile prevazute in lege nu au ramas decat proiecte sau articole din legislatia actuala.
Un astfel de exemplu il reprezinta montarea unor semafoare, care, pe langa semnalul vizual, sa emita si unul acustic sau al unor borduri cu ajutorul carora sa poata fi atentionati ca urmeaza o intersectie sau ca se termina strada. Sunt situatii de care se lovesc zi de zi cei doi profesori nevazatori, Mihai Dima si Iulian Lesneanu
-La scoala ma descurc sa ajung, la fel si pe traseele cunoscute, pe care nu pot spune ca le-am invatat pe de rost, ci le-am parcurs alaturi de sotia mea pana ce am fost in stare sa ajung si singur unde trebuia sa fiu. Viata unui nevazator in Capitala este groaznica, insa noi, nevazatorii, intampinam aceleasi probleme ca si societatea, nu putem sa cerem mai mult-, afirma impovarat de realitatea cotidiana Mihai Dima.
Acesta sustine ca o solutie pe termen lung si o alternativa viabila la cele enumerate mai sus poate fi cea reprezentata de cainii-ghizi, -… nu inteleg de ce trebuie sa apelam la altii, cand amenajarea unor scoli de dresaj pentru cainii-ghizi ar costa mai putin autoritatile decat un insotitor-persoana-.
Nu de aceeasi parere este si Iulian Lesneanu care sustine ca -… au fost cateva tentative de a dresa caini pentru a deveni un fel de ghizi, dar sunt prea multi caini maidanezi in Capitala care ne-ar crea probleme. In plus, nici soferii bucuresteni nu sunt educati in a acorda unei persoane nevazatoare prioritate in momentul in care vrea sa treaca strada. Am avut ambele picioare in ghips din cauza unui sofer care a ignorat legislatia rutiera in vigoare.-
-… multi parinti aleg sa-si paraseasca copilul cu handicap la nastere-
Desi nu este cazul lui Mihai Dima si nici al lui Iulian Lesneanu, multi dintre copiii care sufera de un anumit handicap sunt parasiti de mame imediat dupa nastere, reducand din start orice sansa a copilului respectiv de a se integra in societate.
Cu privire la acest lucru, cele doua cadre didactice nevazatoare sustin ca -… mai mult ca sigur ca nu am fi fost unde sunt acum fara sprijinul parintilor, intrucat in afara de ambitie, ai nevoie in anumite momente din viata ta si de sprijinul lor. Desi e tragic, multi parinti aleg sa-si paraseasca copilul la nastere din cauza handicapului acestuia, pentru ca nu au fost pusi in postura de a vedea pentru o clipa cum este sa fi nevazator. Dar un copil care sufera de un anumit handicap din nastere sau dobandit in urma unui accident nu este cu nimic mai prejos decat un copil normal.-
Pentru a schimba aceasta mentalitate este nevoie de exemple al reusitei persoanelor cu handicap, lucru pe care cei doi le-au oferit, intrucat, in pofida handicapului sever de care sufera, au izbutit prin vointa si cu ajutor din partea parintilor si a sotiilor sa-si implineasca destinul, sa-si implineasca visul -… de a deveni o persoana respectabila in societate si apreciata pentru ceea ce face-.
Obiectivul: gasirea unui loc in societate
Mihai Dima si Iulian Lesneanu nu vad viitorul ca pe un lucru ce le va aduce mari impliniri pe plan profesional si personal daca nu incearca si nu se lupta sa constientizeze opinia publica ca sunt persoane normale, care au dreptul la un loc in societatea romaneasca.
-Pe viitor, nu-mi doresc decat sa-mi gasesc un loc in societate, sa continuu sa practic meseria pentru care m-am pregatit, deoarece acest lucru a fost un soc in momentul in care, la fel ca si alti tineri, m-am vazut cu diploma in mana si fara nici o posibilitate de a-mi gasi un loc de munca.-
Cu privire la o eventuala plecare din tara, cei doi profesori au afirmat ca -… nu putem sta departe de Romania. Singura varianta cu care am fi de acord este cea de a pleca pentru o perioada scurta cu scopul de a reveni si de a pune in practica, in vederea imbunatatirii conditiilor de viata a persoanelor cu handicap, experienta acumulata in strainatate.-
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
