Ceainaria femeilor refugiate in Romania

In fiecare joi, femei de diferite nationalitati se intalnesc la o cana de ceai sau cafea si dezbat cele mai diverse probleme intr-o camera de cativa metri patrati din centrul pentru refugiati -Vasile Stolnicu- din Bucuresti. Ceainaria, asa cum o numesc ele, este cel mai asteptat eveniment din saptamana, dedicat in exclusivitate lor, si a devenit deja o traditie. La acest centru poti beneficia poate de cea mai buna lectie despre cultura si traditiile unor tari vecine sau a altora aflate la celalalt capat al lumii. Asa a aparut ideea ceainariei, care din decembrie 2004 se tine saptamana de saptamana ca un adevarat ritual. Femei din Afganistan, Irak sau Africa se intalnesc aici si in compania lor, timp de cateva ore, poti face inconjurul Pamantului.

Cand am auzit prima oara de ceainaria femeilor refugiate, mi le-am imaginat adunate in jurul unei mese, stand si discutand te miri ce. Numai ca nu mica a fost surpriza cand am intrat in camera destinata doamnelor si le-am gasit stand pe jos, pe perne de diferite culori, brodate cu fir auriu. Am primit invitatia de a ma alatura lor, nu inainte insa de a renunta la papuci, pentru ca acesta este un alt ritual al celor care frecventeaza ceainaria. Intreaga incapere a fost decorata cu obiecte specifice tarilor din care ele provin, fiecare aducandu-si aportul in felul ei la realizarea acelui colt multicultural. Cele mai multe obiecte sunt din Irak si au fost donate de o doamna refugiata de mai multi ani in Romania. Cestile de cafea si paharele, o narghilea in miniatura au fost lasate acolo pentru a completa atmosfera. De asemenea, tot specifice poporului irakian sunt si cele doua camasi din portul national, care au fost agatate pe un perete, alaturi de cateva evantaie de paie lucrate in Afganistan. Somalia pare a fi cel mai putin reprezentata, in ceainarie existand deocamdata doar un tablou care provine de acolo. Dalal, o somaleza venita de cativa ani in Romania, a promis insa ca va croi un costum foarte colorat, specific tarii ei, special pentru a-l expune in ceainarie. De altfel, ea nu a renuntat inca la portul traditional si isi face singura garderoba intrucat e imposibil sa gaseasca in magazinele de la noi astfel de haine.

Coordonatorul ceainariei, Andreea Bidilica, de la Consiliul National Roman pentru Refugiati (CNRR), ne-a spus ca unele dintre obiectele aduse acolo special pentru a crea o anumita stare au fost cumparate de la noi. Spre exemplu, perdelele facute dintr-un material gros si greoi, de un rosu aprins si cu imprimeuri albe, desi seamana cu cele turcesti, sunt facute in Romania si -sunt multiculturale-.

-Noi vorbim toate limbile pamantului aici-

Asezate in cerc in jurul unei -mese- ca la picnic, in asteptarea ceaiului, doua doamne discutau intre ele despre diverse lucruri intr-o limba mai putin cunoscuta, araba. Dupa cateva minute convorbirea continua insa in engleza, iar Dalal imi explica ca -noi vorbim toate limbile pamantului aici.- Imediat a aparut Sonja cu o tava cu cafea si ceai negru, despre care am aflat ca este diferit fata de cel pe care il gasim noi in comert pentru ca este preparat cu hel, o aroma arabeasca. De obicei, cea care prepara ceaiul dupa o reteta anume este Leila, o adolescenta venita din Afganistan, despre care se spune ca este o adevarata specialista. Tot ea ne-a precizat cu mandrie ca asa ceai n-am mai baut noi. Mai aflam ca ceaiul negru se fierbe in niste oale speciale. Dar pentru ca utilizarea lor nu este posibila decat intr-un spatiu deschis, vasele respective sunt utilizate doar ca elemente de decor in incaperea de cativa metri patrati din centrul pentru refugiati. Dupa ce toata lumea si-a luat o ceasca in fata, incep dezbaterile, iar subiectele vin de la sine.

Somalezii stiu ca romanii mananca crocodili

Ofra este venita din Africa, iar la ultima intalnire de la ceainarie a venit cu talpile colorate cu rosu, iar pe maini avea pictate niste buline mari, de aceeasi culoare. Ne-a explicat ca nu reprezinta ceva special si ca sunt doar de decor, la fel cum femei din alte popoare isi impodobesc mainile cu flori. Conversatia continua cu ritualuri de nunta si cu tot felul de alte lamuriri privind obiceiurile africanilor. Ofra ne subliniaza ca ei nu consuma crocodili si nici carne de porc, pentru ca teoria lor e urmatoarea: -e scris in Biblie ce sa mananci-. De asemenea, ea considera ca lucrurile acestea sunt valabile pentru toate popoarele, intrucat -Biblia e aceeasi pentru toti-. Dalal, simpatica somaleza, intervine pentru a o informa ca romanii nu consuma doar porc, dar si crocodili care, din informatiile ei, ar hoinari pe plajele noastre. Andreea Bidilica, moderatorul discutiei, ne-a spus ca cele mai preferate subiecte ale femeilor refugiate sunt cele legate de traditii si bucataria din tarile de origine si ca la un moment dat, pentru intalnirea saptamanala, fiecare doamna pregateste cate o prajitura din tara de unde provine. La fel de mult, doamnelor refugiate le place sa mai barfeasca din cand in cand chiar si despre chestiuni mondene. Tot moderatoarea discutiilor ne povesteste ca ceainaria a fost deschisa pentru ca -s-a simtit nevoia de creare a unui spatiu pentru femei-. Si desi totul a pornit ca un experiment, astazi este cadrul ideal pentru femeile refugiate din Romania de a se cunoaste si de a discuta despre problemele lor. Cat despre accesul barbatilor in acest spatiu, nu prea poate fi vorba. Dalal este singura mai ingaduitoare si zice ca -pot sa vina sa faca curat.-