Discriminări

Invitat la școala de vară a tineretului UNPR (o surpriză: cine ar fi crezut că UNPR are tineret?), președintele Traian Băsescu a lăcrimat vorbind despre sacrificiile vârstei a treia și s-a încruntat vorbind despre „penibila întâmplare când imnul țării nu s-a cântat corect“, propunând ca imnul să fie „cântat în școli, la începutul orelor“. Dar ce, e școală militară? Important e să respecți imnul și nu să-l cânți în fiecare zi. Nici dl. Băsescu nu știa imnul când era primarul Capitalei iar dl. Ponta nu-l respectă nici acum din moment ce l-a felicitat pe Marcel Pavel pentru că l-a scos pe Traian din imn reintroducånd cenzura politică. Dar așa-i la pubertate! Îți place să sfidezi autoritățile. Drept care dl. Ponta i-a scris într-o seară o scrisoare-invitație dlui Băsescu cerându-i o întâlnire chiar a doua zi „pe un subiect deosebit de important“ și cu presa de față. Subiectul deosebit de important era el însuși: râzgâiatul lider PSD consideră că președintele trebuie să-i stea la dispoziție de pe o zi pe alta pe orice subiect. De fapt, dl. Ponta voia un scandal în direct unde să-i arate președintelui că ANAF l-a găsit curat după ce dl. Băsescu îi replicase la ultima întâlnire: „Încerc să nu fiu ironic și să nu vă întreb de banii de la Midia și Rovinari“ și să-l anunțe că-l dă în judecată pentru „instigare la abuz în serviciu, șantaj și amenințare“. Felul în care dl. Ponta a descoperit trei delicte într-o frază care nu le conține, arată că are într-adevăr stofă de procuror. Dacă dl. Ponta s-a simțit abuzat, dna Udrea se simte „discriminată ca femeie în politică“. Alt răsfăț: e atât de discriminată încât e ministru, vicepreședinte PDL și cetățean de onoare în vreo șase localități. Dacă nu era discriminată, te pomenești că ajungea președintele Norvegiei – căci președintele SUA are deja un discurs „care nu diferă cu nimic de ceea ce spun eu, Boc, Boagiu și Băsescu“. Interesantă ordine! Dna Udrea s-a așezat înaintea premierului și a președintelui – ca o femeie discriminată de dl. Săftoiu: „la masa de la Craiova unde (dna Udrea și primarul Solomon, n.n.) au semnat contracte de 50 milioane euro, câți țigani erau domnule?“ Noroc că primarul Solomon refuză orice supărare: „nu mai accept tristețea, o să dau dispoziție fiecărui cetățean să fie fericit“. Dl. Solomon a ajuns însă la fericire după ce a ieșit din pușcărie. Ar trebui să existe și o cale mai simplă. Probabil că preafericitul Solomon va împărți pomeni electorale întrebånd creștinește: primiți cu fericirea?

Tia ?ê?£erbănescu