Mitropolitul Andrei Șaguna va fi canonizat, în octombrie, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu

Mitropolitul Ardealului, IPS Laurențiu Streza, a anunțat  că fostul mitropolit Andrei Șaguna va fi canonizat, în 29 octombrie, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, transmite corespondentul Mediafax.
Mitropolitul Ardealului, IPS Laurențiu Streza, a spus, în cadrul unei ședințe la Prefectura Sibiu, că fostul mitropolit al Ardealului Andrei Șaguna va fi canonizat, în 29 octombrie, la Catedrala Mitropolitană din Sibiu.
„Catedrala din Sibiu va fi gazda unui eveniment unic – canonizarea marelui mitropolit Andrei Șaguna. Sfântul Sinod a aprobat, dar proclamarea canonizării este ca și întronizarea celui care a fost ales pe un post. Noi nu am făcut altceva decât să îl trecem în rândul sfinților, în calendar, pe cel pe care Dumnezeu l-a ales și pe care credincioșii l-au cinstit până acum“, a spus IPS Laurențiu Streza.
El a făcut totodată o invitație publică tuturor sibienilor și credincioșilor să participe la acest eveniment unic în viața unei comunități.
Sfântul Sinod a hotărât, în 21 iulie, canonizarea mitropoliților Transilvaniei Andrei Șaguna și Simion Ștefan, la propunerea sinoadelor mitropolitane ale Mitropoliei Ardealului și Mitropoliei Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.
Andrei Șaguna va avea zi de pomenire la 30 noiembrie și Simion Ștefan la 24 aprilie, se arăta într-un comunicat al Patriarhiei Române.
Andrei Șaguna s-a născut la Mișkolț, în Ungaria, la 20 decembrie 1808, într-o familie de negustori aromâni. A avut o copilărie zbuciumată din cauză că tatăl a dat faliment, iar arhiepiscopul romano-catolic de Egger, Ștefan Ficher, l-a determinat să treacă la catolicism împreună cu întreaga familie. Potrivit legilor de atunci, cei trei copii, între care Anastasie, viitorul mitropolit, au fost declarați romano-catolici. Dar, tot potrivit legilor de atunci, la vârsta de 18 ani fiecare dintre cei trei copii a declarat că vrea să se întoarcă la credința pe care mama lor, Anastasia, nu a părăsit-o.
Cu rezultate excepționale la învățătură, studiind la Universitatea din Pesta filosofia și dreptul și cunoscând mai multe limbi străine, mulți se așteptau să înceapă o carieră în lumea laică, însă și-a îndreptat pașii spre Vârșeț, unde era o școală teologică. La 24 de ani, când a terminat studiile teologice, și-a îndreptat pașii spre Mănăstirea sârbească Hopovo, unde a făcut un an de noviciat, iar la 25 de ani a fost tuns în monahism, pe 12 octombrie 1833, sub numele de Andrei.
Timp de 13 ani a activat în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe, apreciat în mod deosebit de ierarhi, între care și marele mitropolit Ștefan Stratimirovici de la Karlovitz și urmașul său, Ștefan Stancovici, apoi de Iosif Raiacici, care va ajunge, în 1848, patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe. A slujit ca asesor consistorial, în termenii de astăzi un consilier eparhial și, în același timp, a fost și administrator sau locțiitor de egumen la mănăstirile Iazac, Besenovo, Hopovo și Kovil.
A fost hirotonit ierodiacon, ieromonah, apoi hirotesit protosinghel și arhimandrit, un semn al recunoașterii vredniciilor sale în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe.
În 1846, după moartea primului episcop român de la Sibiu, Vasile Moga, mitropolitul ortodox sârb de la Karlovitz, Iosif Raiacici, l-a numit pe arhimandritul Andrei Șaguna vicar general al Episcopiei vacante de la Sibiu. A fost hirotonit arhiereu în Catedrala ortodoxă din Karlovitz, în Duminica Tomii din 1848, de mitropolitul Iosif Raiacici, viitorul patriarh, asistat de doi episcopi sârbi. Făgăduia atunci să-i „trezească“ pe românii ardeleni din adâncul lor somn și să-i ridice spre tot ce este bun și înălțător.

Revoluționar și cărturar

În primii doi ani de activitate, Șaguna și-a îndreptat atenția mai mult spre problemele națiunii. S-a implicat în mișcarea revoluționară a românilor transilvăneni. A fost copreședinte al Adunării naționale românești de la Blaj, din 3/15 mai, cea care a formulat un program cu 16 revendicări politico-naționale, apoi tot Adunarea l-a delegat în fruntea unor intelectuali români ca să ducă la Viena aceste petiții. Șaguna le-a prezentat împăratului, la Innsbruck și la Viena, primind asigurări că ele vor fi satisfăcute.
A tipărit mai multe manuale școlare, a cerut profesorilor să scrie manuale, fiecare în specialitatea lui. Șaguna a îndrumat întregul învățământ românesc. Sub îndrumarea lui s-au înființat aproape 800 de școli în Arhiepiscopia Sibiului.
Șaguna a înființat mai multe fundații la arhiepiscopie din care se acordau burse unor elevi și studenți merituoși. La îndemnul lui, avocatul Emanuil Gojdu a creat o fundație din care să se acorde burse pentru elevi, studenți, dar și meseriași. S-au acordat peste 5.000 de burse până la Unirea din 1918.
Era prezent mereu la slujbă la biserica zisă „grecească“ din Sibiu, pe locul catedralei de astăzi, ridicată de negustori aromâni din Sibiu. A încercat să ridice o nouă catedrală, dar nu a avut banii necesari, așa încât gândul lui va fi transpus în faptă de mitropolitul Ioan Mețianu. În schimb, a cumpărat actuala Reședință mitropolitană și câteva clădiri în Sibiu.
A murit la 16/28 iunie 1873 și, potrivit dorinței sale testamentare, a fost înmormântat lângă biserica mare din Rășinari, unde el slujise de multe ori, „fără pompă, fără muzică și fără predică“, prohodit de un singur preot, duhovnicul său, ieromonahul Gherman Bogdan. Cu toate acestea, la înmormântarea lui au participat mii de români veniți din toate părțile Ardealului. Întreaga agoniseală a vieții a lăsat-o prin testament Arhiepiscopiei Sibiului.

Mediafax