Solidaritatea, de la maretie la decadere

In urma cu 25 de ani, in august 1980, Polonia a schimbat fata lumii. Atunci, in plina vara fierbinte, Polonia a respirat pentru prima data un aer proaspat si curat. Un val de greve s-a revarsat pe intreg cuprinsul tarii. Cea de la santierele navale de la Gdansk, inspirata de opozitia democratica, sustinuta de intelectuali si de Biserica Catolica, s-a incheiat cu semnarea Acordurilor de la Gdansk si crearea primelor sindicate libere din lumea comunista.

A fost prima lovitura, punctuala, data puterii comuniste. O lovitura dura, care a pus in afara legii legea absoluta a dictaturii. Sistemul, care se prezenta drept dictatura proletariatului, a fost, moral, descalificat de marile miscari muncitoresti de protest. Daca notiunea, conceptul de -revolutie- desemneaza o schimbare de proportii precedata de o puternica manifestare sociala si de o totala paralizare a puterii, se poate vorbi acum despre -revolutia Solidaritatii-. Totusi, august 1980 a fost, inainte de toate, o sarbatoare a democratiei poloneze: el a redat sens libertatii, demnitatii umane si adevarului.

-Europa are nevoie de solidaritate-

In discursul rostit la una dintre numeroasele manifestari – colocvii, mese rotunde, conferinte si simple intruniri -, presedintele Aleksander Kwaniewski indemna Europa sa invete din -lectia- data de acea miscare. Solidaritatea, spunea el, -este o lectie pentru o Europa aflata in plin proces de unificare. Cand egoismele nationale si interesele particulare ies la suprafata, apare o stare de criza-, explica Kwasniewski, estimand ca -Europa are nevoie de Solidaritatea, de o solidaritate istorica insa, scrisa cu litere mari, are nevoie de solidaritatea de fiecare zi pentru a construi ceea ce a inceput, de fapt, Solidaritatea poloneza – un viitor mai bun pentru continent si pentru lume-.

Sa nu exageram!

Privind lucrurile dintr-o alta perspectiva, generalul Wojciech Jaruzelski, autorul loviturii de forta impotriva Solidaritatii, a tinut sa aminteasca faptul ca sindicatul infiintat si condus de tehnicianul Lech Walesa, peste ani presedinte al Poloniei, nu a fost decat -unul dintre numerosii factori care au determinat caderea comunismului-. Solidaritatea, a spus fostul demnitar, acum in varsta de 81 de ani, -a aparut initial ca o forta populara, o vasta miscare ultrasocialista. Departe de a subestima rolul Solidaritatii, nu mi-as dori ca legenda ei sa eclipseze ratiunea-.

-Situatie exploziva-

La sfarsitul anului 1979, inceputul lui 1980, -situatia era exploziva. Polonia se confrunta cu o criza economica, dublata de carentele sistemului. Dar vizita Papei in Polonia, din iunie 1979, nu numai ca a stimulat evenimentele care urmau sa se intample cateva ore mai tarziu, dar a insuflat un sentiment de putere unei anumite clase sociale, care s-a vazut libera sa-si exprime in public convingerile religioase si, in subsidiar, revendicarile fata de regim-, a apreciat generalul Jaruzelski.

Perceptie eronata

-In acel moment, regimul socialist nu era contestat de grevisti. De fapt, ei nu doreau decat sa traiasca mai bine in socialism: sa castige mai mult, dar sa munceasca mai putin. Doreau ca magazinele sa fie pline, dar fara ca productivitatea sa creasca. Iar marea neliniste a aliatilor nostri de atunci consta in teama ca aceasta organizatie sindicalista independenta se va transforma, la un moment dat, intr-o forta politica-, a depanat Jaruzelski firul amintirilor. -La acea data, nimeni nu se gandea ca intreg sistemul trebuia schimbat, trebuia inlocuit. Erau alte preocupari pe agenda de lucru: reforma economiei, aprovizionarea cu produse de larg consum etc. Demersuri angajate in speranta ca revendicarile politice vor putea fi, astfel, marginalizate-.

Complex de imprejurari

Intrebarea este cum a fost, totusi, posibila miscarea Solidaritatea? A fost ceva spontan? A fost rezultatul unei anume conjuncturi internationale? A fost, dupa cum afirma insisi polonezii, -epoca celor trei miracole: alegerea Papei Ioan Paul al II-lea in fruntea Bisericii Catolice si vizita lui in Polonia, in iunie 1979, grevele de la Gdansk din anul imediat urmator si aparitia Solidaritatii si, in sfarsit, a fost Premiul Nobel pentru Literatura atribuit lui Czeslaw Milosz-. Un complex de imprejurari care i-a determinat pe ziaristii de atunci sa scrie, la inceputul lui 1980: -Se intampla ceva ciudat. Aceiasi oameni, frustrati si agresivi, stand la cozile interminabile din fata magazinelor aproape goale, s-au transformat intr-o comunitate vesela, au devenit cetateni plini de demnitate. Si-au regasit demnitatea si, o data cu ea, constiinta fortei lor, a unitatii lor. Militiile au disparut de pe principalele artere de circulatie, dar ordinea a ramas exemplara. O societate tinuta in frau atata timp si-a descoperit peste noapte, parca, placerea de a-si hotari singura soarta-.

Imagine fara stralucire

Daca in urma cu 25 de ani numara 10 milioane de membri intr-o tara cu 35,5 milioane de locuitori, in prezent Solidaritatea mai are doar 800.000 de aderenti, la o populatie de 38,3 milioane de oameni. Iar imaginea Solidaritatii si-a pierdut din stralucire intr-o societate care, de la caderea comunismului, se indreapta spre liberalism. La data crearii sindicatului, in timpul grevelor de la santierele navale, -s-a produs un fenomen social unic-, comenta evenimentele de acum un sfert de secol Stanislaw Mocek, sociolog la Academia poloneza de Stiinte. -Oameni cu diferite orientari politice, de stanga si de dreapta, nationalisti, liberali si conservatori, oameni de diferite confesiuni, catolici si atei, s-au unit pentru a lupta impotriva unui inamic comun – regimul comunist-.

Principalul vinovat

Dar dupa lovitura de forta a generalului Jaruzelski si impunerea legii martiale in Polonia, in 1981, sindicatul si-a pierdut o parte din forta initiala, pe care nu a mai reputut-o regasi nici dupa opt ani cand a provocat, de fapt, caderea comunismului in tara. -Trebuia sa instauram democratia si pluralismul. Si capitalismul…-, isi amintea, peste ani, Lech Walesa, devenit, in 1990, primul presedinte ales democratic in Polonia postbelica. -La originea tuturor schimbarilor, Solidaritatea poarta, pentru multi polonezi, responsabilitatea greselilor comise de guvernele succesive, implicit a cabinetelor formate de stanga fosta comunista-, afirma actualul lider al sindicatului, Jerzy Langer. -Suntem considerati vinovati de inchiderea intreprinderilor si de cresterea somajului, al carui nivel a atins 18 procente-.

Amprenta negativa

Marire si decadere. Cam asa s-ar putea creiona in doua cuvinte drumul parcurs de aceasta miscare care a deschis, practic, o noua pagina in istoria nu doar a Europei, dar a lumii intregi. Pagina completata, tot la capitolul momente de cotitura, de alegerea in fruntea URSS a lui Mihail Gorbaciov, cu Perestroika lui si cu politica lui de deschidere spre altceva. Intr-o tentativa de a-si salva existenta, Solidaritatea a creat si un partid, a format un guvern, incheindu-si cariera politica inecat in scandaluri legate de coruptie si de lupta pentru putere. -Au fost clipe grele, a fost o perioada oribila, care a imprimat sindicatului o amprenta negativa, de care nu a mai putut scapa-, recunostea Mocek. De fapt, Solidaritatea isi indeplinise misiunea, rolul si rostul. In plus, la toate aceste probleme s-a adaugat concurenta creata de alte doua importante centrale sindicale infiintate in Polonia – OPZZ, fosta comunista, si FZZ, independenta.

Fost bastion muncitoresc

Ciudat, dar o data cu Solidaritatea au decazut si santierele navale de la Gdansk, locul de nastere al sindicatului. Acum, acea intreprindere, candva o adevarata floare a industriei de resort, a ramas umbra puternicului bastion muncitoresc. In prezent, santierele mai numara 3.000 de salariati, comparativ cu cei aproape 17.000 in 1980. Atunci, santierele se numeau -Vladimir Ilici Lenin- si reprezentau varful de lance al industriei comuniste poloneze. Suprafata santierelor a fost si ea redusa, de la 159 la 72 de hectare. Santierele de la Gdansk construiesc astazi doua-trei nave pe an. In 1980 produceau circa 30 de nave anual.

De la unii la altii

Declinul a inceput la sfarsitul anilor *80, cand ultimul guvern comunist a sugerat chiar inchiderea santierelor, din cauza lipsei de rentabilitate. Initiativa a fost perceputa in acea perioada drept o razbunare a regimului aflat pe punctul de a se prabusi. La inceputul anilor *90, santierele nu au reusit sa se adapteze la conditiile economiei de piata, falimentul fiind declarat oficial in 1996. Dupa doi ani, au fost preluate de santierele navale de la Gdynia. Confruntata, la randul ei, cu mari probleme financiare, compania Gdynia a fost preluata, in 2004, de trezorerie, care controleaza majoritatea capitalului. Dupa falimentul santierelor navale de la Gdansk, mai mult de jumatate din terenurile situate in apropiere de centrul orasului au fost vandute investitorilor in domeniul imobiliar si unor fonduri de investitii americane, in tranzactii contestate de Solidaritatea. De altfel, in prezent sunt in curs de desfasurare mai multe anchete si procese privind procedurile de declarare a falimentului si de vanzare a terenurilor.

Decor pentru Hamlet

In fostele santiere de la Gdansk functioneaza mai multe firme, care numara circa 1.000 de angajati, dar si un centru cultural. Fostele instalatii ale santierelor au servit inclusiv ca decor pentru o punere in scena a piesei Hamlet. In apropiere de istorica poarta nr. 2 a santierelor va fi construit in urmatorii ani un Centru european al solidaritatii, care va ilustra rolul sindicatului polonez in transformarea Europei. Centrul va ingloba si sala unde au fost semnate, la 30 august 1980, acordurile care au stat la baza fondarii sindicatului, precum si fostul birou al liderului istoric al Solidaritatii, Lech Walesa.

Fiecare pe alt drum

Fostii parteneri ai lui Walesa, care au participat la fondarea sindicatului Solidaritatea cu 25 de ani in urma, s-au dispersat pe intreg teritoriul tarii, urmand in unele cazuri traiectorii complet opuse.

– Bronislaw Geremek, in varsta de 73 de ani, istoric specializat in perioada medievala, consilier al lui Lech Walesa in timpul grevelor din 1980, a fost ministru de externe intre 1997 si 2000. In prezent este deputat european

– Andrzej Gwiazda, in varsta de 70 de ani, una dintre personalitatile miscarii sindicale inca din 1978 si cofondator al Solidaritatii, este pensionar si simpatizant al miscarii altermondialiste. Aflat in conflict cu Lech Walesa si alti lideri ai miscarii, el organizeaza la Gdansk propriile ceremonii pentru marcarea a 25 de ani de la infiintarea sindicatului

– Jacek Kuron, decedat in 2004, a fost o figura marcanta a opozitiei anticomuniste din Polonia, animator al Solidaritatii si colaborator apropiat al lui Walesa. Ministru al muncii si politicii sociale in perioada 1989-1990 si 1992-1993, a fost foarte activ pe scena politica pana la moarte, aparandu-i permanent pe cei mai saraci si defavorizati

– Bogdan Lis, in varsta de 53 de ani, unul dintre fondatorii Solidaritatii, a fost senator intre 1989 si 1991, inainte de a parasi viata politica si a se retrage in afaceri. A condus o fundatie a Solidaritatii, avand drept misiune pastrarea mostenirii miscarii

– Tadeusz Mazowiecki, in varsta de 68 de ani, intelectual catolic si fost consilier al lui Walesa, a fost seful primului guvern creat dupa inlaturarea regimului comunist, iar in perioada 1992-1995 a fost raportor special ONU pentru drepturile omului in fosta Iugoslavie. In prezent, este unul dintre liderii noului Partid Democrat, care are slabe sanse de intrare in parlament la alegerile legislative din 25 septembrie

– Adam Michnik, in varsta de 59 de ani, a fost una dintre marile personalitati ale opozitiei anticomuniste si unul dintre consilierii Solidaritatii. Dupa inlaturarea regimului comunist, a fondat primul ziar independent, -Gazeta Wyborcza-, devenit cel mai important cotidian de opinie din Polonia, pe care l-a condus pana in 2004

– Anna Walentynowicz, in varsta de 76 de ani, este muncitoare iesita la pensie. Concedierea sa, la 7 august 1980, pentru activitati sindicale ilegale, a declansat greva de la santierele navale din Gdansk. Aflata in conflict cu Walesa, ea a parasit Solidaritatea in anii *80.