Ciupercarii

De la sfarsitul verii si pana in octombrie, zeci, chiar sute de oameni iau cu asalt muntii Cindrel, in cautare de ciuperci. Veniti din toate colturile judetului Sibiu, acestia indura uneori conditii mizere, ploaia si frigul pentru a-si asigura traiul peste iarna.

Culegatorii cu experienta castiga mai bine de un milion de lei pe zi

In fiecare an, cu vreo doua-trei saptamani inainte de Sfanta Maria, uneori mai devreme, cand ploile cad la timp si soarele zvanta coastele, in apropierea statiunii Paltinis se strang cete de culegatori de ciuperci si fructe de padure. Grupati pe localitati, pe neamuri, toti sunt manati de aceeasi dorinta. Sa castige sume importante in lunile de cules, cu care sa-si plateasca datoriile si, mai apoi, pentru cei mai multi, sa-si cumpere un porc de Craciun, cu care sa iasa din iarna. Daca sunt ciuperci mai multe in padure, pretul scade. Daca nu, ramane ridicat, dar nu-i usor sa umple cateva galeti. Desi uneori gaseste locuri in care galeata se umple repede. Sunt si zile rele, cand ciupercile parca se ascund de el si se alege numai cu alergatura nesfarsita pe coaste. Sunt si zile ploioase cand, la adapostul sopronului sau al cabanei in care doarme, se roaga la Dumnezeu sa opreasca ploaia si sa dea caldura ca sa poata iesi la cules.

Unii vin la cules doar cateva zile cu familia, atunci cand au certitudinea ca pot da lovitura. Dumitru Ismana, de exemplu, lucreaza in Italia si castiga bine. A venit in concediu acasa si a aflat ca e rost de ciuperci. Vechi culegator pe vremuri, si-a luat cei doi copii studenti si a dat atacul. Culeg fiecare cate 40-50 de kg si ajung la cateva milioane bune pe zi. Stau cat e vremea buna si, cu banii obtinuti, cei doi copii se descurca o vreme la facultate. Batranul Ilie a lui Rachina, din Buzd, un sat de langaa Brateiu, vrea sa-si cumpere porc si sa-si plateasca cheltuielile din perioada de iarna. Vine de ani buni la Paltinis si scoate un ban pe langa pensie.

Statul se multumeste cu putin

Discutiile cu oamenii care au vreun rol in exportul cu ciuperci au scos la iveala faptul ca statul nostru foloseste formula contractului cu pret fix. Vinde dreptul de culegere, isi incaseaza banii, si cu asta basta. In anii buni, cum este acesta, achizitorii cumpara mult mai multe cantitati decat a estimat Regia Nationala a Padurilor (RNP) si o oportunitate de afacere foarte profitabila este irosita. De asemenea, se considera ca, pana sa ajungaa la importatorul strain, ciupercile trec prin mai multe maini ale intermediarilor, care scad preturile de achizitie, in dauna culegatorilor si a statului, care nu poate percepe taxele si impozitele reale. Din ratiuni care ne scapa, proprietarii de paduri, in special cei ai RNP, prefera sa vanda ciupercile in stare proaspata, in loc sa le prelucreze sub diverse forme si dupa aceea sa le exporte. Evident, la alt pret.

Contractele pentru cules ciuperci

Dreptul de a achizitiona ciuperci il au numai firmele romanesti sau straine care au contract cu proprietarii de paduri, fie ca este vorba de Regia Nationala a Padurilor sau de proprietari privati. Contractele sunt de doua feluri. Firma achizitoare cumpara dreptul de a culege ciuperci din respectivele paduri cu o suma fixa stabilita la inceputul sezonului cu proprietarul acestora si o priveste daca va strange sau nu cantitatea estimata. Proprietarul isi ia banii si nu il mai intereseaza afacerea achizitorului. Un alt tip de contract este cel prin care firma achizitoare cumpara ciuperci de la proprietarii de paduri. Acestia isi cheltuiesc banii pentru organizarea si desfasurarea activitatii si, in functie de cantitatea vanduta, se aleg cu profit. Daca anul este slab sub aspectul recoltei, proprietarul pierde.

La export

Piata romaneasca a ciupercilor este putin dezvoltata. Romanii prefera ciupercile din ciupercarii sau cele din conserva si nu se dau un vant dupa cele din flora spontana. Pe piata vestica, ciupercile au mare cautare si se vand scump, ajungandu-se la preturi de 20 de euro pe kilogram. Din judetul nostru, cele mai multe ciuperci pleaca pe pietele din Italia, Germania si Franta. Firmele care au cumparat dreptul de culegere au achizitori proprii, ce aduna ciupercile de la centrele din padure si le duc la centrele de pastrare la rece. Pretul dintre achizitori si culegatori se stabileste prin negociere directa si sunt cazuri in care preturile difera de la centru la centru sau chiar de la munte la munte.