Un eveniment petrecut în urmă cu 60 de ani a adus astăzi România la Haga, într-un proces obositor și costisitor cu Ucraina pentru delimitarea platformei continentale din Marea Neagră. Totul a pornit când, în urmă cu 60 de ani, ministrul de externe de atunci, Ana Pauker, scria, pe spatele unui bon de pantofi, acordul său pentru trecerea Insulei Șerpilor în posesia Rusiei Sovietice. Protocolul oficial a fost semnat câteva luni mai târziu de adjunctul său, România parafând cedarea către ruși a Insulei Șerpilor, o simplă bucată de stâncă din Marea Neagră, dar cu mare valoare strategică în acele vremuri tulburi. Ironia sorții face ca, peste aproximativ 50 de ani, România să renunțe pentru a doua oară la această insulă, prin tratatul de vecinătate semnat cu Ucraina în 1997, la Neptun, de președintele Emil Constantinescu și de ministrul de externe Adrian Severin, despre care se spune în târg că ar fi chiar nepotul Anei Pauker. Interesant ciclu istoric!
Dacă în cazul Anei Pauker lucrurile sunt simple, aceasta venind în România pe tancurile sovietice, pentru Emil Constantinescu și Adrian Severin lucrurile nu mai pot fi justificate atât de ușor. Desigur, cei doi se înghesuie să declare zilele acestea că a fost un tratat foarte bun pentru România, că era cerut de contextul internațional etc. Dar, dincolo de argumentele subiective rămân faptele: după 50 de ani, Constantinescu și Severin au trădat pentru a doua oară România, legalizând bonul de pantofi al Anei Pauker.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
