În ultimele zile lumea l-a pierdut pe Havel, fostul președinte al Cehiei, și a scăpat de Kim Jong Il, dictatorul din Coreea de Nord. Ca de obicei, cumpăna dintre bine și rău nu este dreaptă: dacă pierderea lui Havel este irecuperabilă – pare imposibil ca în lumea politică actuală să mai apară o personalitate cu prestigiul, eleganța și fermitatea lui Havel, capabilă să instituționalizeze dreptatea – în schimb dispariția dictatorului nord coreean a fost imediat suplinită de unul din fiii acestuia, Kim Jong Un, care a luat locul celui răpus, cică, de o „suprasolicitare fizică și mentală”.
Pentru Europa, pierderea lui Havel înseamnă și pierderea uneia dintre puținele voci care nu-și permitea compromisuri. Cu această ocazie, niciun moderator tv român n-a ratat întrebarea ritualică: noi de ce n-am avut un Havel? Răspunsul cel mai sincer este că nu-l meritam. Pentru că și dacă-l aveam, nu l-am fi votat în '90. Noi l-am votat cu 80% pe dl. Iliescu. Ba mai mult, la noi, Havel ar fi fost ponegrit și insultat așa cum au pățit toți cei care s-au opus dictaturii comuniste. N-am avut un Havel dar am avut câțiva oameni curajoși și deosebiți care l-au înfruntat pe Ceaușescu dar pe care i-am lăudat doar după ce au murit (uneori, nici atunci) și cărora nu le-am fi dat funcții de decizie ca nu cumva să ne distrugă frumusețea de sistem și să întrerupă mândra dinastie de activiști și securiști (ajunsă deja la a treia generație) care controlează țara. Nu întâmplător, ultima întâlnire publică a lui Havel a fost cu Dalai Lama, la Praga.
Vă imaginați ce s-ar fi întâmplat dacă Havel era al nostru? Toate televiziunile care-l evocă azi l-ar fi criticat pentru că sfidează China și ne torpilează investițiile chinezești.
Așa că, dl. Costin Georgescu, fost șef al SRI, a recunoscut că „nu ne aducem aminte de către oamenii mari decât în asemenea momente”. Tot e bine că măcar Simona Senzual, Adelina Pestrițu, Vârciu, Cătălin Botezatu sau Andreea Tonciu (a cărei ocupație e „să mă fac de râs la televizor” pe bani) n-au fost solicitați să comenteze personalitatea lui Havel – pe care dl. Iliescu l-a descris ca „un om agreabil, cu un temperament mai temperat”. Ei, bine, acest om temperat a aplicat lustrația încă din '90 scoțându-i din funcțiile publice pe activiști și securiști pe o perioadă de 10 ani. Poate și din acest motiv Cehia este astăzi o țară care arată mult mai bine decât România. Este diferența dintre zece ani cu Havel și zece ani cu Iliescu. Total: douăzeci de ani pierduți.
Tia ?ê?£erbănescu
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
