Riposte

Zile reci în anotimpul electoral: ministrul muncii, dl Păcuraru (Fonfi, pentru colegii din dosar), a fost suspendat de președintele Băsescu în cadrul "proiectului suspendării" pe care foștii aliați și-l aplică reciproc de doi ani încoace – iar Curtea de Apel urma să decidă asupra suspendării Hotărârii de Guvern unde colegiile electorale au fost stabilite prin încălcarea legii votului uninominal. Premierul Tăriceanu a anunțat însă că are "riposta pregătită" pentru ca alegerile să se țină la termen – iar dl Boc l-a amenințat cu o moțiune de cenzură dacă se amână. Și cine s-o voteze în afară de Vadim și Bolcaș? Adevărata moțiune de cenzură a fost considerată intervenția dlui Băsescu în Parlament – care, potrivit "ciornelor" din presă, urma să marcheze sfârșitul apocaliptic al relațiilor dintre dl Băsescu și Parlamentul care l-a suspendat și începutul campaniei prezidențiale în favoarea PD-L. Se vorbea chiar de o replică neagră a dlui Băsescu la Raportul roz al premierului Tăriceanu și de prognozele sale sumbre pentru anul 2009. De altfel, cu excepția dlui Tăriceanu și a miniștrilor săi care arborează ținute festiviste, pantofiori de lac și zâmbete ghiftuite, ceilalți politicieni au trecut la echipamentul cernit de toamnă-iarnă, cobind dezastre, prăbușiri, foamete și frig. Dacă numai jumătate din preziceri s-ar adeveri, recordurile de carton ale dlui Tăriceanu ne-ar îngropa de vii. Contrar previziunilor, mesajul președintelui n-a fost atât de negru în cerul gurii pe cât se așteptau vinovații ci mai degrabă cenușiu și plicticos. Citind un fel de dare de seamă care a bifat conștiincios și corect hibele din toate domeniile, dl Băsescu a reușit să fie la fel de monoton în gri pe cât a fost dl Tăriceanu în roz bombon. Prin acest mesaj mediocru (prin comparație cu propriile prestații verbale, mult mai plastice), președintele s-a despărțit convențional de un Parlament care și-a neglijat adesea obligațiile contractuale în favoarea celor clientelare. Marii absenți au fost chiar președinții celor două Camere, dnii Văcăroiu și Olteanu – care și-au marcat și în acest fel deficitul instituțional – și, firește, liberalii. În absența stăpânilor, ședința a fost condusă de dna Norica Nicolai, adversara neîmpăcată a dlui Băsescu – semn că PNL a vrut să evite un final melodramatic (gen dragă Stolo), cu lacrimi și suspine. Așa că dl Băsescu a plecat râzând. Și era imposibil să-ți dai seama de ce e atât de vesel când trupul reformelor era deja înțepenit și rece.