Ordinul ANA

Dl Anton Anton, noul ministru ministru al educației educației, și-a început mandatul cu o mărturisire sinceră: "două luni în acest post înseamnă sinucidere politică dar am acceptat pentru că eu nu sunt om politic". Sinuciderea fiind astfel exclusă, să sperăm că dl biAnton n-are timp pentru alte gesturi necugetate, de care oricum nu ducem lipsă. După ce l-a demis pe ministrul Adomniței pentru votul în favoarea măririi salariilor profesorilor, premierul nu numai că n-a contestat legea  la C.C. (cum anunțase) dar i-a și invitat la negocieri pe liderii sindicali care l-au dat în judecată pentru dezinformare în privința resurselor de finanțare. Potrivit acestora, Ministerul n-a cheltuit până acum nici 2% din cei 6% din PIB care-i revin, așa că are bani. Și dacă tot jucăm pe bani, pe micile ecrane au început dezvăluirile din ciclul "Aici sunt banii dumneavoastră: la alții". Așa s-a descoperit că Agenția Națională Antidrog (ANA) are salarii stupefiante – 223 milioane de lei pentru șeful Abraham – și numai angajați de neam: soții (80%), fiice și frați ai unor ofițeri din poliție. Ai putea să juri că-i clubul nevestelor disperate trimise de soți la cofetăria ANA să-și alunge stresul cu dulciuri. E bine că familiile antidrog sunt la fel de unite ca rețelele drogurilor – dar ce-or fi făcând doamnele când se întâlnesc toate la sfânta ANA, la antidrog, la antimuncă, la o anticafea? N-o fi prea mică agenția pentru atâtea toalete, Anușka maia? Dacă-i criză, bal să fie și-au spus și parlamentarii care și-au mărit în taină pensiile speciale.  Prinși cu rața-n gură, pesediștii au explicat că i-a luat "un val de entuziasm" iar dl Boc a pretins că pedeliștii "au fost manevrați politic" de adversari și au căzut în păcat. Adică dl Ioan Oltean e vreun obiect, să-l manevreze Nicolicea cum vrea. După câteva manevre nereușite de a convinge electoratul, dl Boc a anunțat că PD-L va iniția o lege pentru anularea pensiilor speciale ale parlamentarilor. Sifon! Ce Parlament va vota desființarea propriilor avantaje? Tot în seria solicitărilor inutile, PD-L a cerut demisia guvernului Tăriceanu. Or, demisia este ultimul lucru la care se gândește dl Tăriceanu – deși a primit câteva scenarii cu acest rol. Guvernul moare dar nu se predă! Chiar dacă și dl Patriciu îi recunoaște boala: "economia are ciumă iar BNR o tratează de guturai". E adevărat pe jumătate: economia noastră e pentru unii mumă și pentru alții ciumă. Necazul e că unii își bat muma iar alții își vând ciuma.