Cele trei partide protagoniste ale alegerilor riscă să intre în campanie complet istovite de războiul salariilor din învățământ și total orbite de capitalul electoral pus în joc. PSD și PD-L se bizuie pe lefurile profesorilor pentru masa festivă de Sf. Andrei (30 nov.) iar PNL (care ar face bucuros același lucru) se chinuie să apere Bugetul de orice scurgeri financiare – altele decât cele prevăzute de propria clientelă. Comportamentul celor trei partide este atât de asemănător încât singurul lucru care le mai deosebește este rolul dintr-un spectacol sau altul. Cui i-ar mai folosi acum demisia guvernului sau o moțiune de cenzură? Frecție! În fond, e datoria și dreptul guvernului să ia ce măsuri crede de cuviință pentru a proteja economia. Faptul că n-a protejat-o până acum de nicio risipă financiară (salarii și pensii exorbitante fără nicio legătură cu performanța și investiții fictive) nu face mai blândă situația. O gestiune vicioasă și cronică nu se poate corecta pe ultima sută de metri și în niciun caz nu se vindecă prin noi lovituri. Deprimant este faptul că fiecare actor politic joacă în dublu rol și-și schimbă replicile (și candidații) la fiecare reprezentație. Dnii Băsescu, Boc și Stolojan care erau îngrijorați de resursele de finanțare ale pensiilor sunt acum convinși că există bani din belșug pentru salarii. Dl Geoană și PSD care au ținut guvernul în brațe doi ani (și au profitat din plin) sar acum la gâtul și portofelul dlui Tăriceanu. Dar premierul? După ce-a anunțat ca Niculăiță Minciună că vin lupii peste buget la fiecare mărire de pensii pe care apoi a făcut-o triumfal, dl Tăriceanu a oscilat permanent între catastrofe și victorii istorice – și a risipit banii cu stânga în timp ce strângea cureaua cu dreapta invocând investițiile în infrastructură care sunt atât de "infra" încât nu se văd decât la microscop. Premierul a explicat de ce: "infrastructura nu se realizează numa' pe autostradă, în plus, din momentul când se ia decizia politică pentru un km de autostradă, avem nevoie de doi ani pentru licitații și de trei ani pentru exproprieri și lucrări". Aha, cinci ani pentru un km! Asta explică multe. Rezultă două variante: A – pentru cei 1000 km promiși de partide avem nevoie de 5000 de ani și B – vom face un km în 5 ani (pe orice traseu) și nu în 5 ore ca acum. Alegeți! Oferta e valabilă numai până la 30 nov. Pentru 5000 de ani, apăsați tasta 1. E ceva mai sigură: la noi orice infrastructură se transformă în infracțiune.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
