Întrebarea, trebuie să recunosc, este retorică. De ani de zile știm că elevii sunt de cele mai multe ori un pretext atât pentru politicieni, cât și pentru profesorii-sindicaliști. Reformă, performanță sunt cuvinte golite de conținut pentru cei care le pronunță, atunci când vine vorba de sistemul de învățământ. Mulți îi condamnă pe profesori pentru că, susțin ei, au cereri mult prea exagerate. Cu siguranță aceia nu au copii la școală. Pentru că dacă ar avea, ar simți pe propria lor piele ce înseamnă un sistem de învățământ în care activează sute de suplinitori, care predau de-a valma sport cu matematică și chimie cu geografie, pentru că nimeni nu mai este atras de profesia de dascăl. Oricâtă dăruire ai avea pentru această meserie, când banii primiți după o lună de muncă nu-ți ajung nici măcar pentru plata chiriei unei garsoniere, fugi cât te țin picioarele de acest sistem extrem de păgubos pentru toată lumea. Pe Tăriceanu îl înțeleg că nu-i pasă prea tare de profesori și educație pentru că nici el la viața lui n-a pus mare preț pe învățământ, dovadă fiind notele de 4 și 5 primite la aproape toate obiectele, când era elev. Numai că fără educație, fără un învățământ cât de cât performant ne vom duce de râpă, cât de curând. Investiția în educație nu poți să o cuantifici într-un an-doi, așa cum se întâmplă în cazul autostrăzilor. Pe termen mediu și lung, fără un învățământ de calitate și fără oameni bine pregătiți, avem mari șanse să îngropăm definitiv viitorul acestei țări. Vă asumați, domnule Tăriceanu, rolul de gropar-șef?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
