Dueluri

S-a-ncins tărâța! Premierul a scos o nouă ordonanță prin care mărește salariile profesorilor cu 28% din martie 2009: "este cea mai potrivită măsură" și ea "nu afectează bugetul". Care buget? Căci n-a fost depus la Parlament. Deși e necunoscut, Bugetul pe 2009 are calitatea de a fi afectat în relațiile cu celelalte partide și total neafectat, cordial chiar, în relațiile cu apropiații premierului. Felul în care dl Tăriceanu toacă nervii adversarilor este, cinic vorbind, remarcabil și trădează calități de mare trișor. Dacă președintele și premierul n-ar fi fost despărțiți de armonia ucigătoare a cuplului Patriciu-Voiculescu, probabil că am fi avut cel mai competitiv duet (și nu duel) politic actual: dl Băsescu (brânză bună în burduf de câine) și dl Tăriceanu (câine în burduf de brânză) ar fi putut realiza ceea ce niciunul n-a reușit separat. Simțind că dnii Boc și Stolojan nu fac față ordonanțelor dlui Tăriceanu, dl Băsescu a coborât din Olimp să le dea o mână de ajutor acuzând "minciuna care se propagă" în legătură cu salariile profesorilor. A reieșit că toată lumea minte – în afară de președinte, ceea ce e imposibil. La Constituție însă, dl Băsescu are dreptate: desemnarea premierului îi aparține președintelui și nu dlor Voiculescu, Geoană și Năstase care vor să-l impună cu tancurile la Cotroceni. Traseul e clar! Președintele desemnează premierul care-și negociază majoritatea: "e o mare minciună că președintele negociază majoritatea; premierul o face. Nu președintele negociază cu Geoană, cu Voiculescu", a precizat dl Băsescu uitând  că în 2004 a negociat personal cu dl Voiculescu (celebra soluție imorală) și Marko Bela pentru a-i face dlui Tăriceanu majoritatea – fiindcă acesta era incapabil s-o obțină. Premierul și-a negociat mai bine "minoritatea" (20%) după ce majoritatea anti-Băsescu l-a recuperat și l-a utilizat la suspendarea președintelui. "Obiectivul lor e să-și pună un guvern care să-i servească", a declarat dl Băsescu anunțând că n-are de gând să accepte o nouă "lovitură de stat" și nici un premier în care n-are încredere: "ce premieri? Premier de Dăbuleni? Premier de Cioflingeni?". Dl Băsescu n-a vrut să spună cine este misteriosul premier în care are încredere. Reversul întrebării e dacă respectivul are încredere în dl Băsescu. Încrederea se joacă în doi. Președintele e convins însă că și după ce-și va termina "mandatele" nu va fi singur: "oriunde mă duc am cu cine să beau o bere". Așa e – dar n-o să aibă cu cine să se mănânce.