Opoziția – o soluție extremă pentru UDMR

În cei aproximativ 20 de ani de pseudodemocrație de la revoluția din decembrie 1989, UDMR a fost o prezență constantă la guvernare, indiferent de coloratura politică a formațiunii majore, miza liderilor Uniunii fiind "reprezentarea în condiții cât mai bune a intereselor minorității maghiare". După surprizele uninominalului din 30 noiembrie a.c., când PRM nu a mai reușit să atingă pragul în noul legislativ, liderii Uniunii răsuflau ușurați că scăpaseră de un "dușman feroce" și se pregăteau de negocieri politice pentru o nouă participare la guvernare. "Coalițiile postelectorale se fac după alegeri, UDMR nu a dorit și nu va dori să negocieze vreo coaliție sau alianță înainte de alegeri", declara, cu satisfacție, Marko Bela despre posibilele variante de guvernare după alegeri. Pe de altă parte, acest deziderat a devenit iluzoriu în momentul în care Marko Bela a dat startul negocierilor cu liberalii după aflarea rezultatelor preliminare de la alegeri, în speranța că împreună cu PNL se va alătura democrat-liberalilor, în timp ce social-democrații declaraseră că o alianță cu Uniunea este exclusă din start, invocând trădarea acestora din 2004, când au ales să se alăture Alianței DA. În fapt, în spatele "cortinei", lideri ai Uniunii negociau cu PNL și cu "combinatorul" social-democraților, Viorel Hrebenciuc, o formulă de compromis care să-i aducă la putere. Însă cum "Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg", aripa din PSD din jurul lui Dragnea-Geoană a blocat negocierile cu binomul PNL-UDMR, îndreptându-se spre PD-L. Astfel, în situația creată, liderii Uniunii s-au prezentat la negocieri cu liderii democrat-liberalilor cu speranța că nu vor rămâne pe dinafară.
Din dorința de a pune cât mai multă presiune atât pe social-democrați, cât și pe democrat-liberali, au demarat un lobby agresiv în plenul comunitar, în tabăra popularilor europeni, pentru a fi incluși în viitoarea guvernare. Astfel, europarlamentarul Iuliu Winkler afirma că membrii Grupului Partidului Popular European (PPE) au formulat sprijin clar pentru includerea UDMR la guvernare, în timp ce atitudinea social-democraților era  interpretată ca un refuz față de comunitatea maghiarilor din România. Atitudinea liderilor Uniunii din aceste zile de așa-zise negocieri arată duplicitatea acestora, care nu pot concepe următoarea legislatură de pe banca opoziției. În fapt, decizia social-democraților de a-i bloca pe maghiari de la guvernare este una firească dacă analizăm "atitudinea oscilantă" a liderilor acestei formațiuni politice vizavi de înțelegerile încheiate în 2004, când guvernau împreună cu "baronii epocii Adrian Năstase". În concluzie, UDMR-ului i se potrivește ca o mănușă proverbul românesc: "Cine aleargă după mai mulți iepuri, nu prinde niciunul!".