Iris, eterna

Vineri seara, pe bulevardul ce ducea spre Aeroportul Băneasa, maşinile înaintau mai greu decat pietonii. Nu plecau toţi din ţară, cum ar fi fost de aşteptat, ci era convoiul celor ce nu doreau în ruptul capului să lipsească de la aniversarea zeilor rock-ului romanesc: Iris.

Concertul a început cu o oarecare întarziere, deoarece lumea încă se înghesuia la porţi şi în jurul orei 20.00. Publicul era deja surescitat, unii aplaudau strigand numele trupei, alţii cantau -La mulţi ani!-, iar începutul a fost pe măsura aşteptării: -Bună seara, prieteni!- şi acordurile vechii melodii -Pe ape- au electrizat fanii de toate varstele prezenţi pe aeroport.

Fiind vorba de Iris, trupa -cu care am crescut-, după cum am auzit un spectator ce nu avea mai mult de 25 de ani, mulţimea a acceptat şi invitaţii sosiţi special pentru acest eveniment, chiar dacă apariţia lui Minculescu & Co. era cea mai aplaudată. Au răsunat pe Băneasa nu doar vocile celor cinci muzicieni, ci şi glasurile miilor de oameni stranşi la concert, căci piese precum -Trenul fără naş-, -Cine mă strigă în noapte-, -Vino pentru totdeauna-, -Casino-, -Pe ape- sau -Lună plină- au intrat deja în legendă şi nu pot lispi la niciun concert Iris.

Vocea dramatică a Maiei Morgenstern, vocea extrem de puternică a solistului -Trooper-, o formaţie din Targovişte ce a interpretat -Corabia cu panze-, precum şi replica din -Gladiatorul- cu care a caracterizat Tudor Chirilă magicienii sărbătoriţi, au completat o seară magică, din care regretul lipsei lui Adrian Pintea sau a lui Florian Pittiş, nelipsiţi altădată, a fost punctată de Cristian Minculescu prin melodia de pe noul album, -Lacrimi de rouă.-

Iris ne-a promis a 40-a aniversare, iar noi nu uităm, aşa cum păstrăm de generaţii acelaşi salut în inimi: -Bună seara, prieteni!-