Cotloane

Aşa cum era de aşteptat, moţiunea de cenzură a PSD a căzut în -cotloanele- Parlamentului (cum zicea dl Băsescu) după ce i-a târât în cotloane pe toţi cei implicaţi. Şi PNL şi PD au tremurat de ură şi răzbunare prin hrubele dlui Hrebenciuc sau la clanţa lui Vadim Tudor. Şi de astă dată s-a văzut că pe terenul acesta grupul dlui Iliescu se mişcă mai bine asigurând cele 12 voturi care au salvat guvernul Tăriceanu II bis. Nu-i vorbă că, de fapt, toate celelalte variante erau mai proaste dovedind că nici din cotloanele Cotrocenilor nu ies soluţii mai bune: guvernul -de largă respiraţie- PD, PSD ETC ar fi sufocat orice încredere în alternanţă şi ar fi mirosit atât de tare a FSN încât dnii Băsescu şi Boc ar trebui să facă mătănii că au scăpat de el. Oricum, spectacolul moţiunii a avut dincolo de momentele sale slabe (urne pitite după ghivece cu flori, bile din gumă de mestecat) câteva secvenţe unice. Vi l-aţi fi imaginat vreodată pe dl Iliescu votând în favoarea unui guvern de dreapta? Şi înfruntând de dragul unui guvern liberal prigoana propriului partid? Tov. Dej s-ar răsuci în mormânt dac-ar şti. Şi totuşi, minunea s-a întâmplat: Dl Iliescu a votat (pe furiş, cu spatele, dar a făcut-o!) pentru un guvern de dreapta. Pe de altă parte, vi l-aţi fi imaginat pe dl Berceanu (capitalist feroce, membru al PD şi al Partidului Popular European de dreapta) votând împotriva -guvernării de dreapta-? Uite c-a făcut-o. S-a întors lumea pe dos – dacă stânga dlui Iliescu trădează şi dreapta dlui Băsescu trişează. După ce aceste perversiuni politice au ajuns la rezultatul scontat, au urmat, fireşte, declaraţiile de inocenţă, nu mai puţin interesante în falsitatea lor. Merita să-l vezi pe dl Tăriceanu cu spatele bine rotunjit şi apărat de grupul Iliescu-Năstase care i-a asigurat duzina de voturi necesară proclamându-şi victoria naţională: -astăzi a câştigat România, astăzi a învins raţiunea şi democraţia!- Ce spui, Highlander? Chiar aşa? Dacă moţiunea trecea, România era învinsă, democraţia pierdea şi raţiunea dispărea? De când o fi dl Tăriceanu întruchiparea României, democraţiei şi raţiunii la un loc? Se vede că marii profesionişti n-au nevoie să bea ca să fie beţi cui. Tradus a doua oară într-un an de propriile salturi în gol, bibicul Geoană a încercat să braveze: -eu sunt foarte bine, mulţumesc-. Jawohl? Parol? Pentru moment, dl Geoană scapă căci vin alegerile, dar nu-l aşteaptă zile senine. Niet! Deja a început să-şi supravieţuiască: ici şi colo, prin cotloane, zace Mircea zis şi Geoană. Ce să-i faci? Iar a câştigat aripa ailaltă. Dar nu-i prima dată când (de la Caragiale citire) câştigă cine trădează mai des şi mai bine.