Rogobete deschide cutia Pandorei: „Pacienții din România nu au nicio șansă în fața medicilor. Doar 5% dintre sesizări sunt admise de Comisiile de Malpraxis”

Într-un mod cu totul surpinzător pentru un minister care nu răspunde ziariștilor cvasi-niciodată, Ministerul Sănătății s-a grăbit să transmită către Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS), înființată în anul 2008 de Dan Voiculescu, date obținute de la direcțiile de sănătate publică, care arată că actuala procedură de soluționare a cazurilor de malpraxis din România acoperă abuzurile.

„Totodată, FACIAS atrage atenția că Ministerul Sănătății a confirmat faptul că multe sesizări de malpraxis au fost închise fără ca fondul problemei să fie analizat. În 2023 au fost clasate 31 de sesizări, iar în 2024 alte 6. Cele mai multe dintre aceste dosare au fost respinse din motive procedurale: pacienții nu au putut plăti onorariile experților desemnați sau nu au acceptat tarifele stabilite.

FACIAS constată că aceste bariere financiare fac mecanismul actual inaccesibil pentru mulți pacienți și reduc șansele ca faptele de malpraxis să fie examinate corect și ajung să fie adevărate abuzuri nesoluționate la adresa pacienților.

FACIAS solicită Ministerului Sănătății să inițieze de urgență o reformă a mecanismului de soluționare a sesizărilor de malpraxis. Reforma trebuie să asigure termene scurte și clare pentru soluționare, eliminarea blocajelor financiare din faza de expertiză și un sistem transparent de urmărire a cazurilor contestate în instanță.”, anunță FACIAS.

Pare că Rogobete vrea să rămână singurul medic angajat pe aici: tariful pentru gărzi e neschimbat de 9 ani, în realitate doar prin raportarea la cursul EURO, tariful scăzând cu peste 11%, iar acum aduce un nou subiect în dezbatere, cel al malpraxisului, real sau imaginar.

Desigur că putem să discutăm despre malpraxisul medical după ce Ministerul Sănătății își va îndeplini una din principalele atribuții: „organizează activitatea privind formarea, pregătirea și perfecționarea profesională a personalului medico-sanitar, instruirea, evaluarea profesională și certificarea programelor de educație medicală continuă”. Adică perfecționează medicii, ajută-i să capete informațiile noi și în acord cu ghidurile internaționale și apoi verifică-i la sânge la malpraxis. Dar atât timp cât în România se face, adesea, medicină ca acum 100 de ani, orice poate deveni malpraxis. Ministerul Sănătății împreună cu UMFistan refuză să actualizeze ghidurile și tratatele medicale, iar medicii care se informează singuri sunt în fața unei dileme: să facă ce scrie UMFistan în ghidurile neactualizate de zeci de ani sau să acționeze conform ultimelor proceduri internaționale, riscând acuzații de malpraxis dacă pacientul nu evoluează în bine din varii motive?

De exemplu chirurgii ar trebui conform tratatelor românești să degreseze masa de operație cu benzină, o activitate care se realiza în perioada interbelică atunci când nu existau electrocautere sau să realizeze „sutură cu șiret de piele din marginile toracotomiei”, tehnică probabil inspirată din filme de groază. Dar „încrederea ne face bine”, profesionalismul nu, deci nu ne trebuie!