Ali Khamenei s-a născut în 1939 într-o familie religioasă și a studiat teologia în orașul sfânt Qom, centrul cleric al șiiților. A devenit un susținător fervent al lui Ruhollah Khomeini, liderul mișcării împotriva Șahului. În timpul anilor ’60–’70, a participat la proteste împotriva regimului monarhic și a fost arestat de mai multe ori de poliția secretă a Șahului. Pe 28 februarie 2026 liderul Ali Khamenei a fost ucis în bombardamentul americano-israelian.
Cine a fost Khomeini, ayatollahul care l-a dat jos pe Șah
În anii ’60–’70, Khomeini a criticat deschis regimul șahului Mohammad Reza Pahlavi. Din cauza opoziției sale, a fost arestat în 1963 și apoi exilat în 1964. A trăit mai întâi în Najaf (Irak), un important centru șiit. În 1978, regimul irakian — sub presiunea șahului — i-a cerut să plece. Khomeini a încercat să intre în Kuweit, dar i s-a refuzat accesul. A ales apoi Franța, stabilindu-se în localitatea Neauphle-le-Château, lângă Paris, în octombrie 1978.
Ce i-a oferit Franța condusă de Valéry Giscard d’Estaing
Khomeini avea libertate mediatică, putând vorbi liber cu presa internațională. Jurnaliști din întreaga lume îl vizitau zilnic și mesajele sale ajungeau rapid în Iran. Predicile erau înregistrate pe casete audio și casetele erau copiate și distribuite clandestin în Iran. Rețeaua de susținători transmitea mesajele aproape în timp real.
Exilul la Paris l-a transformat dintr-un cleric opozant într-un lider revoluționar cunoscut internațional. Imaginea sa de figură spirituală înfruntând o monarhie susținută de Occident a avut un impact simbolic puternic.
În doar câteva luni de la stabilirea sa în Franța, protestele din Iran au crescut masiv, regimul șahului slăbind rapid. Pe 16 ianuarie 1979, șahul a părăsit Iranul și pe 1 februarie 1979, Khomeini s-a întors triumfal la Teheran. În 4 luni, monarhia a fost înlocuită de Republica Islamică.
Khamenei s-a urcat pe umerii lui Khomeini
După căderea șahului și instaurarea Republicii Islamice în 1979, Khamenei a fost numit membru al Consiliului Revoluționar, care a creat structurile primare ale noii republici. A fost adjunct al ministerului Apărării și a ajutat la organizarea Gărzilor Revoluției (IRGC) — o instituție militară și politică puternică în Iran. Khamenei a devenit imamul principal al rugăciunilor din Teheran, o poziție care i-a crescut vizibilitatea publică și influența politică.
După asasinatele unor lideri politici ai republicii, Khamenei a candidat și a devenit președinte al Iranului în 1981, fiind reales în 1985.
Președinția sa s-a desfășurat în timpul războiului Iran–Iraq (1980–1988) — o perioadă extrem de dificilă pentru statul iranian. Chiar dacă președinția în Iran nu deține controlul suprem (liderul suprem are puteri mult mai extinse), această funcție i-a oferit lui Khamenei experiență guvernamentală și vizibilitate în rândul elitei politice.
În iunie 1989, după moartea Ayatollahui Ruhollah Khomeini, Adunarea Experților (organul clerical responsabil pentru alegerea liderului suprem) l-a ales pe Khamenei ca Lider Suprem al Republicii Islamice deși nu îndeplinea condițiile constituționale.
Constituția iraniană din 1979 prevedea că Liderul Suprem trebuie să fie un „marjaʿ al-taqlid” (cea mai înaltă autoritate religioasă șiită).
La momentul morții lui Ruhollah Khomeini, Khamenei nu avea acest rang religios superior și era considerat un cleric de nivel mediu (ayatollah, dar nu mare ayatollah recunoscut drept marjaʿ), nefiind privit ca una dintre cele mai influente autorități teologice din Iran.
Pentru a face posibilă alegerea sa, Constituția a fost modificată rapid, eliminând condiția ca liderul să fie „marjaʿ”. Această schimbare a fost percepută de unii clerici ca fiind făcută special pentru Khamenei.
Deși Adunarea Experților a votat rapid în favoarea lui Khamenei, unii membri ar fi preferat un consiliu de conducere, nu un lider unic. Au existat dezbateri interne intense privind legitimitatea sa religioasă. Sprijinul unor figuri influente, precum președintele de atunci Akbar Hashemi Rafsanjani, a fost decisiv în alegerea lui Khamenei. Criticii spun că alegerea a fost mai degrabă politică decât teologică.
După alegere, Khamenei a fost promovat la rangul de „mare ayatollah”, și-a construit o rețea de loialitate în rândul clerului și a marginalizat clericii care îi contestau autoritatea.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
