Apocalipsa Sănătății 2: „I’ll be back”, dar de data asta ne costă totul

Ne-am întors oficial în anii ’90 ai cinematografiei de prost gust, doar că pe banii noștri, pe nervii și sufletele medicilor și asistenților și, cel mai grav, pe viața pacienților din România. Într-o mișcare de un cinism politic absolut, scena publică ne livrează continuarea unui film de groază pe care speram să-l fi uitat: reîntoarcerea spectaculoasă a lui Alexandru Rogobete în postura absurdă de „înger salvator” al sistemului sanitar.

Este exact că în Terminator 2, doar că invers. Dacă acolo robotul se întorcea pentru a repara trecutul și a salva viitorul, în varianta mioritică, Terminator-ul revine pe ecrane că o reluare a unei chestiuni profund neplăcute, o mașinărie administrativă setată parcă pe un singur obiectiv: distrugerea programată a ultimelor speranțe de reformă.

Să ne amintim, totuși, ce a însemnat primul său „spectacol” în fruntea Ministerului Sănătății. Un mandat de 10 luni care a lăsat în urmă un peisaj deșertic. În timp ce spitalele se prăbușeau sub povara datoriilor masive către furnizorii de medicamente, domnul ministru era mult prea ocupat să livreze „politica pozelor”. Un management catastrofal, marcat de avertismente severe privind pierderea miliardelor de euro din PNRR din cauza unei birocrații inerte și a unei indolențe crase. În loc de spitale noi, am primit vizite pe șantiere, în loc de strategii, am primit derapaje suburbane și insulte misogine de la tribuna Parlamentului, avertizori de integritate dați pe mâna managerilor pe care îi reclamau (Detalii în articolul Judecătorii au anulat sancțiunea disciplinară aplicată avertizoarei de fostul șef de CAP care conduce Nasta după ce Rogobete i-a devoalat identitatea) și îmbuibarea managerilor de spitale numiți politic, care în loc să-și îndeplinească obligațiile, nu fac decât să ciupească de oriunde și din orice să le iasă și lor ceva. Pacienții disperați și personalul medical le limita puterii nu contează, atât timp cât fostul și viitorul ministru Rogobete favorizează la orice sesizare, managerii.  Nu putem, de asemenea, să uitam nici filmarea sa de june imberb în care interpreta un rol de medic , într-o sala de operație, atacând guvernarea din care făcuse parte. Nu știm nici acum daca a făcut filmarea în calitate de ministru demisionar sau ca deputat PSD de Prahova dar în orice variantă nu știm nici acum cine i-a permis accesul într-un spațiu medical și mai mult să facă filmări private.

Și totuși, după ce a lăsat instituția în colaps și a fugit prin demisie în aprilie 2026, anunțând că nu regretă că nu a mărit salariile Detalii AICI, sistemul ni-l propune din nou ca pe o soluție miraculoasă. Mesianismul de carton cu care este împins în față acest personaj jignește inteligența oricărui cetățean care a călcat măcar o dată într-un spital de stat. Cum poate cel care a pus umărul la blocajul financiar actual să fie cel care ne salvează de el? Cum poate un personaj mai degrabă subiect al emisiunile de satiră politică pentru gafele sale mediatice să devină garantul managementului de criză?

Rețeta este veche, dar rămâne toxică: se ia un eșec răsunător, se ambalează în PR agresiv și se vinde publicului obosit drept „salvarea națiunii”. Doar că de data aceasta, spectacolul reluării nu mai are farmecul din cinematografe. În realitatea dură a spitalelor românești, biletul la acest film se plătește cu prețul supraviețuirii. Rogobete s-a întors, dar singurul lucru pe care îl termină cu succes este speranța că acest sistem mai poate fi vreodată vindecat.

Foto Facebook Rogobete