În timp ce la Bruxelles preşedintele Comsiei europene, Jose Manuel Barroso, creiona conturul unei viitoare politici energetice a UE, preşedinţii Rusiei şi Belarus, Vladimir Putin şi Aleksandr Lukaşeko, puneau capăt telefonic războiului petrolier izbucnit între cele două state şi care a lăsat fără ţiţei trei ţări. Minsk a renunţat la taxa de tranzit pentru -aurul negru- rusesc, iar Moscova a anunţat reluarea livrărilor de petrol. În ce termeni au discutat cei doi şefi de stat, nu se ştie.
Potrivit noului plan energetic, pană în 2020 un procent de 20 la sută din energia consumată în UE trebuie să provină din surse alternative, precum eoliană şi solară, în timp ce obiectivul pentru 2010 este de 12 procente. În acelaşi timp, bio-carburanţii vor trebui să constituie 10 la sută din consumul vehiculelor rutiere. Un alt capitol al proiectului prezentat de Barroso şi care este de fapt concluzia unei intense munci de cercetare de peste un an, vizează liberalizarea sectorului energetic. Fără a intra în detalii, oferta executivului european pledează pe o separare a activităţilor de producţie de cele de distribuţie. Mai ales în domeniul gazelor naturale. Cu scopul declarat de a stimula concurenţa şi de a reduce preţurile. -Spunem clar că preferinţa noastră este o deplină disociere a acestor active-, a spus Barroso, estimand necesară atingerea unui nivel minimal de interconexiune a reţelelor. Potrivit presei, varianta expusă de Barroso constituie, fără îndoială, o victorie pentru -liberalii- Comisiei europene asupra comisarilor din ţări precum Franţa şi Germania, care preferă alte soluţii. Concret, Paris şi Berlin se opun destrămării grupurilor care deţin, în acelaşi timp, centrale electrice şi reţele de distribuţie. Este cu precădere cazul EDF şi a companiilor E.ON şi RWE. Societăţi care produc şi desfac şi care deţin – dau tonul în stabilirea preţurilor, care controlează tarifiele şi dictează practic mersul pieţelor de resort.
Un nou început
Cum se vor rezolva lucrurile, rămane de văzut. De prognoze se feresc toţi. Oricum, discuţii vor exista. Aprinse chiar. Mai ales că se vor derula pe fondul altor negocieri, la fel de încinse – cele cu Rusia vizand noul acord de colabore şi parteneriat cu UE. Document care, potrivit Germaniei, care deţine preşedinţia rotativă a UE, trebuie să cuprindă garanţii ferme vizand livrările de resurse energetice. Mai ales după ultimul scandal cu Belarus. Pentru moment, tensiunea a scăzut. Spiritele au rămas însă încordate. La Bruxelles. La Minsk. La Moscova. Momentul belarus a fost un simplu hop. Un hop de care era nevoie. Parcă special aruncat în scenă pentru a impulsiona ajungerea la o rezolvare. Scandalul de anul trecut dintre Ucraina şi Rusia nu a fost, se pare, o lecţie suficient de elocventă. UE s-a pus pe treabă. Proiectul politicii energetice e un început. Unul timid. Din biroul său de la Kremlin, preşedintele Putin a vorbit de necesitatea identificării unor căi alternative de transport pentru petrolul şi gazelor naturale ruseşti către beneficiarii europeni. Şi s-a angajat solemn să protejeze interesele partenerilor Rusiei. Putin nu vrea să plece de la Kremlin cu imaginea şifonată. Nu va mai fi şef al statului, dar va rămane un pion esenţial al jocurilor politice şi energetice ale Rusiei după 2008. Iar pentru a-şi îndeplini misiunea, are nevoie nu doar de încrederea concetăţenilor săi, dar şi a străinătăţii. Acum, poziţia lui este fragilă.
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
