Informarea, importantă pentru securitatea jurnaliștilor plecați „la război”

Fără doar și poate, jurnaliștii care aleg să plece în teatrele de război pentru a-și exercita profesia se supun unui risc maxim, dar dragostea de meserie îi îndeamnă să și-l asume și să trăiască poate experiența vieții lor. Problema este atunci când experiența vieții lor poate deveni ultima experiență, deoarece securitatea oamenilor de presă este tot mai fragilă în ultimii ani. 2009 a fost un an dramatic pentru presa din întreaga lume, bilanțul arătând așa: 121 de ziariști uciși în 25 de țări, cu 33% mai mult față de 2008. În medie, în 2009, au fost uciși 10 jurnaliști pe lună, de către grupări armate, rețele criminale, guverne și în atentate teroriste, iar mulți alții au fost răpiți și constrânși la tăcere. Cel mai mare masacru comis vreodată asupra ziariștilor într-o singură zi a fost cel din Filipine, când 38 de reprezentanți ai presei au fost uciși. Cu toate acestea, sunt încă destui oameni din mass-media care ne transmit știri din teatrele de război, iar procesul parcurs de ei până să ajungă acolo este pentru mulți un mister. Este bine de știut că oamenii din presă beneficiază de sprijin din partea statului, iar mai multe documente internaționale le reglementează prezența în zonele de conflict armat. Principalele documente de acest gen sunt Convențiile de la Geneva și Protocoalele lor adiționale, precum și Codul internațional de practică a unui jurnalism sigur, elaborat de Federația Internațională a Jurnaliștilor în 2003. Ministerul Apărării Naționale din România a declarat pentru „Curentul“ că, un jurnalist civil care dorește să realizeze materiale referitoare la militari în zonele de conflict trebuie să obțină acreditare în acest sens de la structura militară în cadrul căreia acționează aceștia. Dacă dorește să-și desfășoare activitatea în aceeași bază cu militarii respectivei structuri pentru o perioadă mai lungă și să participe direct la misiuni, jurnalistul trebuie să obțină și statutul de „embedded“ (care înseamnă încorporat). Tot MApN ne informează că primul pas este acreditarea, pentru aceasta fiind necesare mai multe documente: formularul de acreditare, copie după pașaport, copie a legitimației de presă, scrisoare de acreditare din partea publicației pentru care lucrează, o fotografie, copie după viza țării în care are loc respectivul conflict. De asemenea, jurnalistul trebuie să fie de acord să semneze un document care cuprinde regulile de bază pe care trebuie să le respecte pe timpul prezenței sale în zona de conflict. Ziaristul trebuie să mai încheie și o asigurare de viață pentru perioada în care se află în zona de conflict. Deplasarea acestora în și din teatrul de operațiuni se face fie cu o aeronavă militară, atunci când MApN are zbor planificat, fie cu o cursă aeriană civilă. Jurnaliștii ar mai trebui să realizeze și o documentare prealabilă despre situația geopolitică a zonei, despre trupele combatante și tehnica implicate sau despre cultura țării în care urmează să se deplaseze. Ei trebuie să fie echipați corespunzător pentru toate misiunile, inclusiv cu o trusă de prim-ajutor, mijloace de transport adaptate sau îmbrăcăminte de protecție.