Abrogarea articolelor privind incriminarea calomniei şi insultei sunt neconstituţionale, potrivit Deciziei 62 din 18 ianuarie a Curţii Constituţionale (CC). Curtea a luat în discuţie în 18 ianuarie, o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-un proces. Astfel, Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile articolului I, punctul 56 din Legea 278/2006 – privind modificarea si completarea Codului Penal.
Concret, Curtea a stabilit că abrogarea articolelor 205 (insulta), 206 (calomnia) şi 207 (proba verităţii) este neconstituţională, decizia nefiind încă motivată. Potrivit articolului 31 din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.
Libertatea cuvântului
Precum sabia lui Damocles, articolele luate în discuţie si declarate neconstituţionale, (deci în curând reaplicabile) atârnă din nou deasupra -câinelui de pază al democraţiei-. În 1997, prin Rezolutia 1123, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a solicitat României în mod explicit să modifice articolele 205, 206, (şi altele – n.r.) din Codul Penal, afirmând că acestea sunt inacceptabile si înalcă în mod substanţial dreptul la viaţa intimă şi libertatea presei. Abrogarea articolelor din Codul Penal a fost în primul rând o bătălie dusă cu mentalitatea şi mai ales cu potentaţii tranziţiei. Articolul 205 prevede pedeapsa cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau amendă pentru infracţiunea de insultă. Recomandările APCE cereau anularea acestui articol, precizând că: -Exprimarea nu trebuie incriminată numai pentru că este jignitoare-. Curtea Europeană a afirmat în mod constant că trebuie protejate -nu numai informaţiile şi ideile primite favorabil sau cu indiferenţă ori considerate inofensive, dar şi acelea care ofensează, şochează sau deranjează- pentru că -acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi spiritului deschis fără de care nu există societate democratică-. Art. 206 din codul nostru penal (valabil din 1968) prevede pentru calomnie închisoare de la 3 luni la 3 ani sau amendă. Referitor la acest fapt, acelaşi document spunea că pedeapsa cu închisoarea pentru un delict de opinie instituie un tip de cenzură care descurajează jurnalistii de a discuta chestiunile de interes public si îngrădeşte presa în exercitarea rolului de furnizor de informaţii şi -cele de pază publică-. Astfel, calomnia trebuie pedepsită numai dacă jurnalistul a cunoscut falsitatea informaţiei în momentul publicării ei, actionând astfel cu rea credinţă ori nu a verificat în nici un fel informaţia respectivă, manifestând dezinteres pentru adevărul acesteia. Aceasta este şi redactarea, din Codul Penal German. Trebuiau să mai treacă 8 ani ca aceste articole să fie abrogate. Decizia CC aduce în prim plan încă odată aceste argumente. Este mai mult decât clar (fapt demonstrat şi cu alte ocazii) că actuala Constituţie are încă în cuprinsul său concepte juridice şi formulări depăşite de evoluţia societăţii româneşti post decembriste. Pe de altă parte, situaţia de azi este creată din cauza tărăgănării elaborării unui nou Cod Penal, necesar pentru că cel actual reprezintă quintesenţa juridică a unui alt tip de societate.
Pro şi contra deciziei Curţii Constituţionale
În opinia -părintelui Constituţiei-, senatorul Antonie Iorgovan, Parlamentul are obligaţia -să şlefuiască- legislaţia, iar Codul Penal care este în vigoare să fie pus de acord cu decizia CC, adică să se reintroducă cele două dispoziţii, privind insulta şi calomnia. -Asta înseamnă că, pentru ţara care se cheamă România, instituţia care se cheamă CC, a ajuns la concluzia că este în afara sistemului constituţional o asemenea soluţie, de dezincriminare a insultei şi calomniei-, a mai precizat Iorgovan. Corectă e considerată decizia şi de preşedintele comisiei juridice din Cameră, deputatul Sergiu Andon. Acesta susţine că de vină pentru situaţia creată este ministrul justiţiei, Monica Macovei care, în scop populist a făcut presei -un cadou otrăvit-. -Încă o dată se divulgă unul din actele demagogice ale Monicăi Macovei, care, în scop populist, pentru a câştiga simpatia presei, a scos din Codul Penal insulta şi calomnia, deşi dezincriminarea nu avea cum să reziste la Curtea Constituţională şi la Curţile Europene ale Justiţiei-, a mai precizat Sergiu Andon. Deputatul PRM Lucian Bolcaş consideră la rândul lui că decizia privind abrogarea incriminării calomniei şi insultei este corectă. -Este o soluţie juridică şi socială foarte corectă. Numai prin elaborarea unei legi a presei, cerută de Constituţie, se poate apăra libertatea presei şi nu prin abrogarea textelor din Codul Penal-, a apreciat Bolcaş. De altă părere este preşedintele comisiei juridice a senatului, Senatorul Eckstein Kovacs Peter, care apreciază că dezincriminarea calomiei în general şi a calomniei prin presă în special a fost o măsură pro-europeană bună.
Decizia bulversează sistemul judiciar
Avocaţii bucureşteni apreciază că decizia prin care CC bulversează sistemul judiciar, însă trebuie respectată, întrucât este obligatorie. Avocatul Valeriu Stoica, fost ministru al justiţiei a arătat că situaţia nou creată poate genera efecte doar pentru viitor, decizia neavând efect asupra dosarelor vechi penale în care, în acord cu vechea legislaţie, insulta şi calomnia erau dezincriminate. Totodată, Valeriu Stoica a arătat că rolul Parlamentului este foarte important în reglementarea acestei probleme, rămânând de văzut dacă organul legislativ va da o altă reglementare. Alţi jurişti s-au abţinut în a face comentarii, limitându-se doar la a spune că o asemenea hotărâre poate duce la bulversarea a tot ce s-a făcut până acum în sistemul juridic cu privire la aceste infracţiuni.
În loc de epilog
Înainte de abrogarea declarată azi neconstituţională, pe lângă presiunile de tip economic asupra instituţiilor de presă s-au adăugat şi condamnările penale ale ziariştilor, ceea ce a constituit o atingere gravă adusă dreptului la liberă exprimare, sfidând acest drept garantat de Constituţia României (art. 30-31) şi de CEDO, la art 10. Acest fenomen îngrijorător a fost amplificat şi de tendinţa instanţelor de judecată de a condamna jurnalişti şi instituţii de presă, atât penal, cât şi civil, disproporţionat în raport cu veniturile ziariştilor şi cu gravitatea faptei, ceea ce a constituit o formă de presiune şi conduce la instaurarea auto-cenzurii jurnaliştilor. Aceste vremuri se întorc din păcate în România europeană.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
