Interviu din pușcărie: Năstase ne compătimește de după gratii

Aflat în cel de al doilea „concediu” pe care-l petrece în spatele gratiilor, Adrian Năstase dă semne clare că s-a obișnuit, deja, cu starea lui de pușcăriaș. Adevărul este că asta nici nu ar trebui să ne mire prea mult: cazat într-o celulă  „cu vedere” către Internet și cu acces la presa scrisă, deținutul „Adi” pare a fi devenit cu mult mai „vorbăreț” și mai prezent în viața publică decât era pe vremea când le cerea colegilor lui din politică să-i „numere ouăle”. Motiv pentru care, slobod la gură și fără prea mult respect pentru foștii mahări politruci, folclorul nostru urban i-a dedicat chiar și o scurtă poezioară: „Frunză verde de dudău,/Adi scrie din bulău;/De trei zile-ncoace,/Blogul nu-i mai tace./Deși este, cum să spun,/Deținut de drept comun,…..” De fapt, de multă vreme ne este clar că fostul nostru Premier chiar are cu ce-și ocupa timpul: aproape zilnic el ne blagoslovește, de pe blogul personal cu câte o poliloghie lungă și plicticoasă. Iar din când în când, cu câte un articol, lung și la fel de leșios, care trimis probabil printr-un porumbel călător bine orientat politic, ajunge, rapid, direct în paginile ziarul condus de ucenicii lui Dan Voiculescu. Dar nu numai atât. De curând, deținutul Adrian Năstase a intrat, și el în „elita” pușcăriașilor care se respectă: direct din spatele gratiilor el a acordat un interviu amplu în cadrul căruia i s-a oferit ocazia de a pălăvrăgi despre tot ceea ce-i trece lui prin mintea din ce în ce mai „odihnită”. Concret, el a răspuns câtorva întrebări pe care i le-a adresat Alessandra Stoicescu, pentru ediția  emisiunii Q&A.
O emisiune cu nimic deosebită de altele asemănătoare . Iar printre multele năzbâtii rostite, cu aplombul deja cunoscut, deținutul Năstase a rostit și câteva vorbe pe care, probabil le-a dorit pline de tâlc. ?ê?£i anume, s-a lăudat că acolo, în detenție, se simte deosebit de liber. La o primă vedere, spusele lui par a fi niște vorbe adânci, izvorâte dintr-un suflet înțelept, care a dat piept cu toate grozăviile și mizeriile condiției umane. De fapt, realitatea este cu mult mai prozaică: Adrian Năstase ne demonstrează, încă odată, dacă mai era nevoie, de unde a învățat Victor Ponta subtila „artă” a plagiatului. Iar asta pentru că, vorbind despre „libertatea” de dincolo de gratii, Adrian Năstase îi plagiază pe adevărații deținuți politici, cei care nu odată au relatat că, în în vremea celor mai crunte torturi la care erau supuși de torționarii regimului comunist, au trăit un adânc sentiment de libertate pe care-l resimți, probabil, atunci când simțit că moartea ar putea fi mai dulce, ori măcar mai ușor de suportat decât chinurile infernale pe care ei erau obligați să le îndure, zi de zi și ceas de ceas. Iar Adrian Năstase nu are absolut niciun drept moral să vorbească despre o asemenea „libertate” atinsă la granița dintre o viață de iad și moartea care venea, adeseori ca o alinare.

Palavre

De fapt, Adrian Năstase nu pare a se fi hotărât, încă, dacă este un „deținut” care atinge „libertatea” de dincolo de limitele condiției umane, ori doar un urmaș târziu și anacronic al comuniștilor care se lăudau cândva că anii petrecuți în pușcăriile „capitaliste” au fost adevărata lor universitate. Într-un dintre postările lui de pe blogul personal, Adrian Năstase s-a lăudat cu înaltul nivel intelectual și discuțiile pline de erudiție pe care le poartă el cu colegii de detenție. „La Jilava, vă spuneam, «pacienți» mulți. Organizăm, în fiecare săptămână, dezbateri între noi, în care, pe rând, fiecare prezintă subiectele pe care le cunoaște mai bine. Eu am reluat și expunerile la «comunitate». ” O comunitate de un înalt nivel „academic” în care hoții, traficanții de droguri ori doar de carne vie au ascultat cum gura căscată în timp ce el le povestea, ușor pleonastic, despre „teoria cromatică a culorilor” ori, și mai interesant, despre constituții ori despre istoria religiilor unde i-a lămurit în legătură cu subtilele diferențe canonice dintre ortodoxie și neo-protestantism. În rest, pozând într-un înțelept care așezat în gura peșterii privește către futilitatea lumii materiale, Năstase se laudă că „În rest, privesc noua clasă politică la treabă și mă îngrijorez, moderat, de ceea ce se întâmplă în jurul nostru”. Întrebat dacă l-a deranjat faptul că nu a putut fi prezent la aniversarea unui deceniu de când România a devenit membru NATO, fostul Premier a spus că s-ar fi bucurat, bineînțeles să fie prezent în Parlament. Totuși, conștient de noua lui calitate, așadar cea de pușcăriaș, el a adăugat că „Nu cred însă că ar fi fost potrivit să vin de la Jilava pentru această aniversare”. Păi bineînțeles că nu ar fi fost potrivită atâta tevatură: totuși sosirea lui acolo, adus direct cu duba și însoțit de gardieni ar fi fost un spectacol îndeajuns de interesant ca să ne aducă, încă odată în atenția lumii întregi.

Vasile Surcel