Ecologistii bacauani miros, dar nu aud

În vreme ce Migurile armatei sparg nestingherite pragul sonic deasupra cartierelor dens populate ale Bacăului, ecologiştii locali, strans uniţi în jurul unui consilier al primăriei, cer neîncetat oprirea activităţii Combinatului Chimic. Faptul că acolo lucrează aproape o mie de băcăuani nu pare să conteze, comparativ cu -soarta sănătăţii a 200.000 de băcăuani-. Aproape 70.000 din aceştia sunt, culmea, plecaţi în pribegie, după ce au fost concediaţi din fabricile şi uzinele municipiului. Deşi poluarea cu amoniac generată ocazional dinspre combinat nu provoacă, aşa cum afirmă unii, -zeci de leşinuri-, investiţiile de milioane de euro efectuate de către AMURCO, operatorul combinatului, în protejarea mediului nu îi impresionează pe ecologişti.

După declararea falimentului SOFERT, compania AMURCO a obţinut dreptul de a opera utilajele şi instalaţiile fostului Combinat Chimic Bacău. Astfel, au fost salvate aproape 800 de locuri de muncă într-un domeniu industrial direct productiv, ceea ce constituie, fără îndoială, un aspect pozitiv atât ca imagine a României în Europa, dar şi ca impact direct asupra unui oraş confruntat cu probleme sociale şi, implicit, cu tendinţe centrifuge ale forţei de muncă. Fapt evidenţiat şi de directorul AMURCO, Laurenţiu Hotea, care aminteşte, printre altele, de situaţia din alte domenii – cum ar fi confecţiile – unde sincopele generate de tranziţie au dus la necesitatea angajării forţei de muncă venite din China (cum este cazul societăţii SONOMA, larg mediatizat în ultimele zile, în care sute de chinezoaice au fost aduse ca să suplinească lipsa de muncitoare autohtone specializate în acest domeniu). -Tocmai de aceea îmi este greu să înţeleg atitudinea acelora care vor cu tot dinadinsul să fie închis combinatul, în contextul în care noi facem toate eforturile financiare şi logistice necesare pentru a pune sub limitele legale toate emisiile poluante, dar şi să menţinem producţia-. Producţie care, din câte afirmă şeful combinatului, se desfăşoară la capacitate maximă, combinatul având contractele necesare nu numai pentru a se menţine pe linia de plutire, ci şi pentru a investi sumele necesare modernizării utilajelor şi capacităţilor de producţie. -Am investit în ultimii doi ani peste 3 milioane de euro în modernizări ce au un impact pozitiv direct asupra cantităţii de noxe produse-, spune Hotea. -Avem un plan bine stabilit, agreat împreună cu Ministerul Mediului, în ceea ce priveşte investiţii care sunt în faza de derulare, şi care se ridică la peste 12 milioane de euro. Instalaţia de amoniac este deja în regulă, iar în ceea ce priveşte instalaţia de uree, avem un termen clar, până în anul 2010, când vom avea o emisie de amoniac de şase ori mai mică decât minimul impus de standardele europene-.

Mult zgomot pentru nimic

În acest context, hărmălaia produsă de aşa-zişi ecologişti care afirmă că ar reprezenta societatea civilă şi cer închiderea neîntârziată a combinatului pare să fie, obiectiv vorbind, tendenţioasă şi superficială. -Nu ştiu, unii cred că România ar trebui să fie o ţară lipsită complet de industrie, iar o astfel de atitudine a generat, deja, dezechilibre grave în plan economic şi social-, spune Hotea. Şi mai ciudat este faptul că după ani şi ani în care au citit şi au auzit că toate mirosurile de prin oraş sunt emanate de către instalaţiile din combinat, băcăuanii leagă în mod automat lipsa aerului curat doar de acest poluator. -În Bacău nu se plantează copaci, ci se taie, parcul auto a crescut enorm în ultimii ani, poluarea cu amoniac este provocată chiar şi de groapa de gunoi care se află imediat lângă combinat, ca şi de alte întreprinderi. Avem la doi paşi o bază militară de avioane care poluează fonic, uneori noaptea târziu, întreg municipiul. Noi suntem în schimb singurii acuzaţi că poluăm oraşul-, spune Laurenţiu Hotea.

Argumente care par să nu-l intereseze pe Gabriel Girtcu, cel mai vehement protestatar ecologist care face campanie împotriva combinatului. Poate să fie o simplă coincidenţă, însă Gritcu ocupă funcţia de consilier al primarului Stavarache, dar şi pe cea de secretar executiv al unui ONG denumit Centru Regional de Ecologie.

Coincidenţe stranii

Care ONG aspiră fonduri nu tocmai neglijabile pentru susţinerea unei agende susţinute cu mijloace ce poluează bunul-simţ. Astfel, organizaţia a înaintat recent către Agenţia Regională de Protecţie a Mediului Bacău o listă cu 740 de contestaţii care cereau, practic, închiderea combinatului. Interesant este, însă, faptul că lista conţinea multe nume ale unor cetăţeni ce locuiesc la zeci de kilometri de Bacău, unii chiar în judeţul Neamţ, alţii fără date de identificare. -Oamenii s-ar putea muta la Bacău sau să-şi viziteze rudele de aici-, a explicat consilierul Stavarachian Gritcu, deşi, în opinia directorului Agenţiei, Iulian Movilă, -chiar şi în cazul unui atac terorist, poluarea generată de către combinat ar putea afecta o zonă cu raza de câţiva kilometri-. Adică, abia până la marginea Bacăului.

Directorul Hotea este, la rândul său, iritat: -Ce poţi spune despre astfel de liste şi iniţiative atunci când l-am invitat pe domnul Gritcu şi pe toţi cei care vor să discute despre aspecte tehnice clare, nu impresii auzite pe la colţul străzii, în ceea ce priveşte poluarea generată de combinat, iar nimeni nu a venit să stea de vorba ?-

Sufocarea inventată

Băcăuanii sunt, însă, uşor influenţabili când vine vorba de mirosul care se simte, uneori, în atmosferă. Mai mult: deşi din punctul de vedere al poluării generate de către AMURCO lucrurile nu merg înspre mai prost, ci către mai bine, ecologiştii o ţin una şi bună: -combinatul ne sufocă zilnic-. Afirmaţia coordonatorului CRE, Gabriel Gritcu, chiar dacă nu este susţinută nici de realitate, nici de date medicale sau studii ştiinţifice, este deseori preluată de presa locală. -Unele persoane au leşinat-, scria în urmă cu câteva zile un cotidian băcăuan, referindu-se la calitatea aerului din preajma sărbătorilor. Fapt neprobat cu exemple clare, ci doar cu impresii generale asupra unui subiect preferat de bârfă. Asta în vreme ce MIG-urile de la baza militară zboară nestingherite şi neblamate public de către ecologişti, iar pragul sonic este spart zilnic, uneori la 11 noaptea, deasupra unor cartiere dens populate. Zgomotul infernal nu este, însă… auzit de niciun ecologist, şi cu certitudine nici de consilierii primarului.

Iar motivul invocat de către militari – -amplasarea nefericită a aeroportului-, este invocat şi de directorul Hotea: -Dacă acest combinat era construit la 3 kilometri către sud, curenţii de aer ar fi dispersat noxele către zone nepopulate-, menţionează directorul Hotea, -însă cred că de aici şi până să radem de pe faţa pământului orice potenţial poluator este cale lungă. Multe activităţi economice generează poluare, şi e şi normal să ne preocupe pe toţi limitarea acesteia, însă e nevoie de o privire echilibrată, de ansamblu asupra situaţiei, şi nu de o abordare încrâncenată-. Marius Hainagiu