Misterul dosarelor goale

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor fostei Securităţi este o instituţie serioasă. Se ocupă cu deconspirarea foştilor colaboratori ai Securităţii, a informatorilor care împânzesc viaţa politică. Logica firească a acestei întreprinderi este aceea de a rupe legăturile oculte care făceau din serviciile secrete singurele depozitare ale secretului, transformate automat şi în manipulatoare ale deciziilor cu impact în viaţa publică. Deconspirarea informatorilor ar fi trebuit să fie o măsură care să stopeze orice posibilitate de şantaj. Dar, n-a fost să fie aşa…

Cazul Monei Muscă este unul din cele mai cunoscute. Ceea ce se ştie mai puţin s-a întâmplat în primăvara anului 2004. Atunci, într-o discuţie privată, liderii Alianţei au chemat-o pe Mona Muscă şi i-au cerut să nu mai candideze. Ştiau de dosarul de informatoare al Monei, iar una din componentele campaniei electorale era puternic anti-comunistă. Mona n-a negat nici un moment faptul că a fost informatoare, a spus însă că a primit asigurări de la serviciile de informaţii că dosarul va fi inclus în categoria celor de importanţă operativă, fiind îngropat definitiv. Ca urmare, a refuzat să renunţe la candidatură. Discuţia i-a avut ca protagonişti pe Traian Băsescu, Valeriu Stoica şi Theodor Stolojan. Nu sunt sigur că Tăriceanu a participat, dar a auzit de subiect, aşa cum auziseră toţi liberalii de frunte. Speriaţi de posibilitatea unui scandal, s-a mers cu informatoarea în fruntea listei… Iar apoi în guvern!

Un alt caz interesant este cel al lui Şerban Mihăilescu. Dosarul acestuia a ajuns la CNSAS ca ofiţer acoperit. Total atipic, fiind de altfel un caz aproape unic (Mircea Coşea fiind inclus în această categorie doar ca să nu-l lase singur pe Miki). Nici acum n-am înţeles dacă Şerban Mihăilescu a fost ofiţer acoperit la Securitate sau la SIE. Pentru că de fapt la CNSAS au ajuns doar nişte coperţi… fără angajament, fără note, fără nimic! Interesant este faptul că s-a susţinut că acestea s-au pus la dispoziţia CNSAS dintr-o greşeală! Ca şi cum dosarele ar pleca de la SIE într-o plasă de rafie, cărată de un şofer ameţit de la spriţul de aseară. Ca şi cum procedura n-ar impune ca în comisia mixtă să se ia bucată cu bucată la mână, să se facă opis cu documentele, inclusiv proces verbal de predare-primire! Iar dosarele ofiţerilor acoperiţi stau îngrămădite într-un colţ şi fiecare ia câte o bucată. După nevoi. Dar iar ne iau de proşti…

Cu 11.000 de ofiţeri la SRI şi doar 2.500 de angajaţi la SIE, putem să transmitem clasei politice un lucru: Dormi liniştită, Securitatea a rămas puternică!