De sus

Răcirea vremii l-a determinat pe dl Videanu să asigure locuitorii Capitalei că -suntem pregătiţi pentru orice pentru că după cum ştiţi, zăpada cade de sus în jos-. Nu numai zăpada – ci şi politicienii întrucât coaliţia antiprezidenţială PSD, PRM, PC susţinută de PNL jubilează din toate organele sale: -Băsescu a ajuns la mâna lui Tăriceanu!-. Mare bucurie mare! Premierul însuşi nu şi-a ascuns pretenţiile pedagogice: -preşedintele nu face chiar ce crede el, nici chiar într-o ţară ca România-. Numai premierul! Cinstit vorbind, premierul nu e deloc mai breaz şi procedează la fel de dur cu cei pe care i-a numit demiţându-i şi excluzându-i dacă aceştia îşi permit să-l critice. Care ar fi, aşadar, diferenţa dintre preşedinte şi premier – în afară de cea stilistică? Din serviciile secrete se înfruptă amândoi – deşi dl Tăriceanu acuză SRI că nu l-a informat despre ascultarea miniştrilor săi. Premierul-jucător trişează: se face că nu pricepe că nu telefoanele miniştrilor erau ascultate ci ale -spionilor- cu care tratau. Până una-alta, se dovedeşte că cine primeşte un bilet sau un telefon vinovat de la premier o păţeşte. Ultima e chiar ministrul justiţiei care şi-a servit din plin adversarii promovând ordonanţa DIICOT unde procurorii primesc dreptul de a survola corespondenţa electronică a ţării fără mandat judecătoresc. Dna Macovei a zbârcit-o rău de tot – şi tocmai când un manual de istorie o numea -un noroc pentru România-. Şi iată că norocul a amuţit şi n-a dat nici o explicaţie în ciuda criticilor din presă. Semn că pe dna Macovei a durut-o drept în DIICOT – iar pe dl Tăriceanu drept în DIIfund de vreme ce premierul a semnat ca primarul fără să citească ordonanţa. Lucru deosebit de grav. Asta n-o disculpă pe dna Macovei a cărei dublă greşeală (absolut neforţată) – ordonanţa devenită procuror şi fuga de explicaţii – a permis -băieţilor deştepţi- să iasă la atac. Acestora li s-a adăugat şi dl Emil Constantinescu care, -foarte şocat-, i-a reproşat dnei Macovei NUP-ul obţinut de procurorii vinovaţi de arestarea abuzivă a dlui Ciuvică în 2002. Verdictul e absolut nedrept, dar la fel de nedrept e şi dl Constantinescu. Practic dânsul o acuză pe dna Macovei că n-a intervenit în justiţie ca să dicteze altă sentinţă. Chiar că era şocat, dacă s-a pretat la aşa ceva. Semn că ostilităţile au ajuns atât de departe încât ambele tabere (antiprezidenţială şi respectiv antiguvernamentală) sunt hotărâte să rupă pisica-n două – ca să nu mai aibă cine să le prindă şoarecii.