În epoca de aur circula o poveste prin popor. Cică într-o zi oamenii s-au aşezat la o coadă fără să ştie ce se vinde. Au aflat repede că vor putea cumpăra -momo-. După două ore de stat la coadă li s-a spus că momo se terminase, dar că pot lua zeze. Acasă însă au descoperit în pachete fifi. Dincolo de această glumă, rămâne realitatea de atunci: aveam cartele şi la pâine şi la lapte. Trebuia să ne ducem de pe la 8-9 seara să ne ţinem loc acolo şi asta făceam cu toţii că altfel muream de foame. Pe stradă nu aveam voie să vorbim prea multe, la televizor ne uitam doar două ore şi ca şcolari făceam lecţiile la lampă ori la lumânare. Cei care îşi permiteau anumite produse considerate la vremea aceea de lux(ciocolată, portocale) ori aveau pe cineva în familie sus-pus ori primea pe sub mână . Unii nostalgici îşi amintesc faptul că s-au născut pe vremea republicii populare, au crescut în vremea Partidului Comunist Român şi acum regretă socialismul târziu. Cu desăvârşire, comunismul a fost ceva rău dar sunt extrem de mulţi care regretă acele vremuri. Poate că perioada anilor de dinaintea lui 1989 ne adusese o anumită -linişte-, pentru că toată lumea avea un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului. Cu toate îngrădirile, suportam frica şi teroarea doar pentru a nu pierde această pseudo-stabilitate. La distanţă de 18 ani, Nicolae şi Elena Ceauşescu ne vor zâmbi timp de o lună în Muzeul Naţional de Istorie. Ministerul Culturii a gândit că ar fi necesară o expoziţie prin care să amintească de acele vremuri. Expoziţia cuprinde şi cadourile primite de cei doi dictatori. Multe ating grotescul şi amintesc de cultul personalităţii care domina arta vremii. Lucrurile găsite pe biroul lui Nicolae Ceauşescu sunt şi ele expuse – ceasul este oprit la ora la care se pare că a fugit dictatorul pe 22 decembrie 1989 – 12 şi 6 minute. În sala muzeului sunt expuse şi cartea de muncă a dictatorului dar şi multe dovezi ale epocii de aur – canistre de benzină, numere de maşină, o motoretă din 1984, costum de pionier, biroul oferit lui Nicolae Ceauşescu de către Comitetul Municipal al PCR, cofragul de ouă, interiorul din locuinţa unui om al muncii, confruntat cu -binefacerile- epocii de aur. Din expoziţie nu lipsesc nici obiectele de tristă amintire cum ar fi sticla de lapte, un borcan de mazăre din 1984 şi două sifoane. Tot aici găsiţi şi fotografii care amintesc de obişnuitele cozi de la alimentară.
Sunt convinsă că cei mai mulţi dintre cei trecuţi puţin de 30 de ani îşi amintesc şi acum interminabilele cozi la alimente, sticlele de lapte şi borcanele de mazăre ori busturile dictatorului şi uniformele de pionier. Rememorez şi acum emoţiile pe care le-am avut atunci când tovarăşa Elena Ceauşescu m-a făcut pionier. Ştiu că pentru acel moment remarcabil din viaţa mea am învăţat zile în şir o poezie în care îl preaslăveam pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ţara mea de glorii, ţara mea de aur. Apoi, nu pot uita momentele de emoţie pe care le-am încercat când am păşit pe motonava Transilvania unde aveam să -dau piept cu tovarăşa-. Dincolo de toate aceste amintiri a rămas totuşi un gust amar al unei perioade în care nu aveam voie să facem aia şi să zicem aialaltă.
La 17 ani de la căderea regimului comunist, expoziţia -Epoca de Aur între propagandă şi realitate- care s-a deschis ieri la Muzeul Naţional de Istorie a României încearcă să ilustreze cultul personalităţii fostului dictator şi impactul regimului asupra identităţii naţionale. Este vorba mai degrabă de un recurs la memorie. Ieri, a fost 26 ianuarie şi dacă ar mai fi trăit, dictatorul Ceauşescu ar fi împlinit 89 de ani. Când am păşit pragul Muzeului Naţional de Istorie am fost întâmpinată de imnul care îl preaslăvea pe fostul dictator. Vorbind cu o parte din vizitatori, aceştia îmi spunea că ecourile imnurilor le sunt încă vii în memorie, chiar dacă regimul celui căruia îi erau închinate a fost înlăturat acum 18 ani. Puterea de mistificare a dictaturii poate fi atât de mare încât cel mai puţin iubit fiu al limbii române a ajuns să fie cultivat de stâlpii democraţiilor epocii. Între două planuri cincinale, l-am revăzut pe Nicolae Ceauşescu în trăsura Reginei Angliei, la braţ cu Richard Nixon sau îmbrăţişându-se pe Otopeni cu generalul Charles de Gaulle şi cu dictatorul Fidel Castro. La un moment dat am tresărit când pe fundal se auzeau ovaţii. Un istoric al muzeului mi-a explicat că prin ovaţiile respective se saluta apariţia în uşa avionului a preşedintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle. De la cadourile primite de dictator, la obiectele de artă plastică şi decorativă, fotografii, înregistrări video şi audio de la Cântarea României, toate acestea vor ca până pe 28 februarie să prezinte în mod elocvent ce a însemnat aşa-zisă epocă de aur. Într-un colţ retras am zărit şi ceasul de pe biroul dictatorului, care conform mărturiilor specialiştilor se pare că s-ar fi oprit exact la ora la care a fugit din birou – 12.05. Am putut remarca şi cunoscutele canistre în care posesorii de autoturisme îşi făceau provizii de benzină, sau plăcuţele de înmatriculare cu numere pare şi impare. Astea mi-au amintit instantaneu de vremea când puteai circula cu amărâtul de autoturism, o zi da-o zi nu. Cu tot ceea ce a făcut Ceauşescu, în faţa judecăţii istoriei, tiranul şi a sa soţie s-au aflat singuri, cum sfârşesc toţi dictatorii. Sunt totuşi şi nostalgici care încă îl mai regretă şi probabil că aşa se întâmpla şi în acel moment din decembrie 1989 când Ceauşescu şi Elena se aflau la Timişoara. Îmi amintesc cum multă vreme am văzut acele imagini la televizor în care tovarăşul încerca de la tribună să calmeze mulţimea.
O parte din istoria dictatorului
Nicolae Ceauşescu s-a născut într-o familie de ţărani din Scorniceşti. După ce a absolvit şcoala primară, a plecat la Bucureşti şi s-a angajat ca ucenic cizmar. În 1932, a devenit membru al Partidului Comunist, aflat în ilegalitate. A fost arestat de mai multe ori şi a fost o perioadă coleg de celulă cu Gheorghe Gheorghiu Dej, devenind un protejat al acestuia. După acapararea puterii de către comunişti, în 1947, Ceauşescu a devenit ministru al agriculturii, apoi ministru-adjunct al forţelor armate. Iar după moartea lui Gheorghiu-Dej, în martie 1965, Ceauşescu a monopolizat funcţia de conducator al partidului, care, după 1967, s-a cumulat cu cea de preşedinte al Consiliului de Stat, iar din 1974 cu cea de şef al statului. La început, Ceauşescu a câştigat sprijinul populaţiei datorită opoziţiei regimului faţă de dominaţia sovietică asupra României. Dar, în timp ce în relaţiile externe urma o politică independentă, în ţară, Securitatea înăbuşea orice tentativă de liberă exprimare sau de opoziţie. Ceauşescu a promovat în România un cult al personalităţii de tip asiatic, care a atins proporţii fără echivalent în ţările socialiste est-europene. El şi soţia sa ajunseseră să simbolizeze toate valorilor istorice româneşti. Istoria a fost rescrisă după capriciile lor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în alte domenii. În plan economic, resursele ţării au fost folosite pentru desăvârşirea unor proiecte gigant absurde, născocite de megalomania dictatorului. Ceauşescu a pus în aplicare o politică economică menită să industrializeze ţara în timp scurt, fără să ţină cont de nevoile reale. Criza prin care a trecut poporul s-a agravat după ce în anii 80, Ceauşescu a decis să achite toate datoriile externe. Producţia industrială şi cea agricolă au mers la export, populaţia fiind lipsită până şi de alimente şi de alte bunuri de bază. Românii ajunseseră să trăiască vremuri de coşmar, pe care însă le numeau -Epoca de aur-.
De morţi, numai de bine
Aproximativ 50 de membri ai Partidului Alianţa Socialistă au venit cu o zi înainte de ziua de naştere a dictatorului, la mormântul în care se presupune că a fost îngropat Nicolae Ceauşescu, la cimitirul Ghencea Civil din Capitală. Cei din grup ne-au spus că au ales să pună flori coroane de flori la mormântul lui Ceauşescu, -în avans-, pentru a evita mulţimea şi -gălăgioşii-, precum şi persoanele nesincere care vor să transforme ziua -conducătorului iubit- într-un circ. -Am venit astăzi la presupusul mormânt al lui Ceuşescu în memoria marilor lucruri care au fost realizate în mai bine de 40 de ani de poporul român. Ceauşescu a fost un bun român, un mare patriot care a făcut ca România să fie respectată pe toate meridianele lumii-, a spus Constantin Rotaru, preşedintele partidului. Tot joi, ceva mai târziu, într-o sală a Muzeului de Istorie al Municipilui Bucureşti va avea loc simpozionul -Ceuşescu – mit în formare-, numit astfel pentru că, potrivit preşedintelui PAS, cei care fac politica în prezent îl transformă pe Ceauşescu într-un mit deformat. Printre cei care au trecut pe la mormântul dictatorului s-a aflat fratele său, Ion Ceauşescu, precum şi Ion Stănescu, fost ministru de interne şi unul dintre preşedinţii fostului Consiliu al Securităţii Statului. Stănescu recunoaşte că Ceauşescu a avut şi defecte, însă -nu se vorbesc de rău morţii-. -Să ne amintim de lucrurile bune pe care le-a făcut-, a spus acesta, adăugând că, dacă fostul lider a făcut ceva greşit, a fost tot din iubire pentru ţară.
Alte 200 de persoane s-au adunat ieri, în Cimitirul Ghencea, lângă mormântul unde se presupune că ar fi înmormântaţi soţii Ceauşescu. Nostalgicii regimului comunist au venit pentru a comemora ziua de naştere a fostului dictator. Ei au ţinut discursuri, au recitat poezii şi au cântat.
Cultul personalităţii lui Ceauşescu a întrecut orice închipuire
Nicolae Ceauşescu a devenit erou exemplar al neamului în anul de graţie 1973, când, pentru prima dată, propria lui zi de naştere se transforma într-un ritual politic de celebrare publică a puterii şefului de partid. Cu acea ocazie, membrii Comitetului Executiv al Partidului, împreună cu cei ai guvernului şi ai Consiliului de Stat îi decernau titlul de -Erou al Republicii Socialiste România-. Tot atunci primea titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti de la preşedintele Comisiei Superioare de Diplome, Paul Niculescu-Mizil, pentru -contribuţia teoretică şi practică la edificarea socialistă a patriei-. La patru ani distanţă, Nicolae Ceauşescu îşi sărbătorea a 60-a aniversare; aceeaşi zi marca pentru el 45 de ani de neîntreruptă activitate revoluţionară. În timp, festivităţile au luat chipul unei sărbători populare de proporţii, la care îşi aduceau omagiul muncitorii, ţăranii şi intelectualii, statul, partidul şi organizaţiile publice. Îmi amintesc cum am învăţat la şcoală faptul că pe 24 ianuarie 1978, meritele ştiinţifice ale lui Ceauşescu erau oficial recunoscute – Academia -Ştefan Gheorghiu- l-a făcut doctor în ştiinţe politice, iar Academia de Studii Economice l-a făcut doctor în economie. Ca o încununare a tuturor acestora, au fost turnate două filme în onoarea tovarăşului: un documentar artistic intitulat -Omagiu-, care a fost dat şi pe postul de televiziune, şi un documentar artistic intitulat -Al patriei erou între eroi-.
Comentarii
Unul dintre cei care a vizitat expoziţia de la Muzeul de Istorie spunea: -Cred că majoritatea tinerilor nu ştiu suficiente despre cine a fost Nicolae Ceauşescu, şi despre regimul pe care în cele din urmă l-a impus, începând din anii 1980 când s-a hotărât să plătească datoria externă a României! Eu personal ştiu destul de multe despre acest dictator, de la părinţi, profesori şi documentare-. Cam pe aceeaşi idee a mers şi o doamnă trecută bine de prima tinereţe: -Istoria este numai una. Toţi trebuie să o cunoască aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. A cenzura momente ale istoriei este o crimă şi nimeni nu ne va ierta în viitor, indiferent de regim-. Impresionantă a fost mărturia unei doamne care în acea vreme era învăţătoare: -Pentru mine persoanl a fost cea mai întunecată perioada din viaţa mea! Nu-mi face plăcere nici când aud numele dictatorului. Cei tineri trebuie să ştie doar că am trăit sub condiţia umană. Aveam 35 de ani când am aflat că bananele nu se vând numai de Crăciun. Mai vreau să vă spun că eu am rămas ce eram şi atunci iar timpurile s-au schimbat, însă este bine să se ştie că a fost groaznic-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
