„Nu Steaua e de vină!”

Afirmația îi aparține șefului LPF, Dumitru Dragomir, care a binecuvântat presa cu această propoziție după meciul Steaua – Ceahlăul 1-3. În două vorbe, lucrurile au stat așa: suporterii steliști i-au bombardat cu gheață și cu bulgări pe nemțeni, pe arbitri, pe Stoichiță și pe jucătorii săi. Arbitrul Kovacs a întrerupt meciul 10 minute și l-a reluat la insistențele observatorului Nedelescu. Desigur că bulgării și gheața n-au contondența unei brichete pentru ca meciul să fie oprit definitiv, mai ales că în momentul întreruperii scorul era 1-1, Steaua avea toate șansele să câștige și nimeni nu-și imagina ce prostie urma să facă Zapata. Dar dacă meciul se juca oriunde în altă parte, credeți că jucătorii mai ieșeau de la vestiare după atâta bulgăreală? Foarte probabil că nu, pentru că arbitrul ar fi pus punct final jocului. De ce această probabilitate oriunde în altă parte numai în Ghencea nu? Păi o spune chiar Dragomir: „Nu Steaua e de vină, ci suporterii, iar regulamentele sunt prost făcute și d-asta echipele plătesc mereu!“. Așa e! Steaua n-a fost niciodată de vină, iar Dragomir a fost întotdeauna cel mai vajnic apărător al Stelei, care a plătit tributul porților închise numai pentru liniștea lui Becali, prietenul și partenerul de poker al șefului LPF. Vi se pare că exagerez? Atunci hai să privim un pic în urmă la numai câteva întâmplări petrecute în ultimul deceniu.
Martie 2008, Rapid – Steaua. La 1-0 pentru gazde centralul Deaconu e lovit de o brichetă și pune punct final meciului. Steaua câștigă cu 3-0 la masa verde și îi suflă Rapidului locul 2 de Liga Campionilor. O fază similară petrecută în Ghencea în turul aceluiași campionat a fost tratată hoțește de LPF și FRF. Rapidistul Bozovic primise din tribună un șurub în freză. Imortalizat foto și video, șurubul a dispărut cu concursul observatorului Alexandru Boc, centralul Deaconu n-a mai întrerupt meciul – da, da, tot el a arbitrat și meciul tur – și Steaua a scăpat cu fața curată. La fel s-a întâmplat și în 2001, când tot din dragoste de Steaua, LPF l-a scăpat basma curată pe Rică Neaga. Neaga semnase deja cu Steaua înainte de finalul returului 2000-2001 și a fost găsit dopat după un Argeș – Rapid 0-2. Dovedit fără dubii, Neaga a fost salvat de același Dragomir pe considerentul că „e prea tânăr ca să fie suspendat, îi distrugem cariera și oricum ăia care i-au dat pastile sunt vinovați, nu el“. De fapt, Steaua plătise Argeșului 400.000 de dolari plus 2 jucători în schimbul său și nu-i convenea să-l primească gata suspendat, așa că descurcărețul Dragomir a găsit rezolvarea. Tot din dragoste de Steaua, LPF a trecut cu vederea plimbatul cu valiza pe la cluburi în sezonul 2005-2006, atunci când tot Rapidul, aflat în lupta pentru titlu cu Steaua, l-a acuzat pe GB că a dat bani la cel puțin jumătate dintre echipele din Divizia A ca să vadă roșu în fața ochilor când dădeau piept cu vișiniii și să fie niște biete mioare în fața roș-albaștrilor. Ba Adrian Porumboiu, aproape plângând de supărare, urla în fața presei că în ultima etapă a acelui sezon Steaua i-a blătuit 7 jucători în frunte cu Vali Badea, transferat imediat în Ghencea. Iulie 2007, amical Steaua – Charleroi – un suporter intră pe teren și încearcă să-i dea un pumn în gură portarului belgian care eschivează în ultima clipă. Afacerea se mușamalizează și UEFA nu e informată despre incident întrucât arbitrul partidei este românul Al Tudor. Toate exemplele de mai sus ne arată cât de mare e dragostea conducătorilor LPF și FRF pentru Steaua, acest copil nebunatic al fotbalului autohton căruia i se iartă toate năzbâtiile. „Steaua nu e de vină“, spunea Dragomir. „Niciodată“, ar mai fi trebuit să adauge.