Rusii vor capul lui Basaev

-Adio si iertati-ne !-, -Orasul mortilor isi cauta speranta de viata-, -Pocainta presedintelui-, -Adevarul- – sunt doar cateva din titlurile presei moscovite dedicate dramei de la Beslan. Ieri fost prima zi de doliu in Rusia. Ieri, la Beslan, au continuat inmormantarile. Vor dura mai mult de o saptamana. Inca nu fusesera identificate toate cadravele. Ieri, alti si alti copii raniti au fost internati de urgenta in spitalele din Moscova pentru interventii chirurgicale mai complicate.

Adevaratul chip al degradarii umane

Italia, SUA, UE au trimis alte si alte ajutoare: medicamente, aparatura medicala. O lume intreaga traieste inca sub socul tragediei de la Beslan, unde de 32 de teroristi si-au batut joc de peste 1.200 de oameni – elevi, parinti si profesori. Unii dintre copiii care au scapat nu mai reactioneaza la lumea inconjuratoare. Ei au vazut chipul real al degradarii umane. Acum s-au ascuns in tacere, refuzand orice contact cu -adultii care i-au tradat pe copii-. Isi vor reveni? Cine stie. Medicina este neputincioasa. Nici timpul nu-i ajuta. Nici caldura mamei. A fost acolo, a suferit alaturi de el, dar nu a fost de ajuns. Brusc, mama a devenit in mintea lui la fel de vulnerabila ca si el, omuletul de cativa anisori venit la scoala sa invete despre pace, despre bunatate, despre viitor. Si a invatat ce inseamna sa privesti moartea cu ochii.

Marsurile tacerii

Ieri, in Rusia, drapelele au fost coborate in berna. Oamenii au vorbit in soapta. Si, pentru a cata oara in ultimele saptamani si luni, s-au intrebat de ce? Si au strigat: ajunge! Ieri, la Groznii, a avut loc un miting de solidaritate cu locuitorii din Beslan. Un mars al tacerii s-a desfasurat si la Sankt-Petersburg. Astazi este randul Moscovei sa iasa in strada. Cu umerii lasati de atatea necazuri, cu fruntile incruntate de prea multe semne de intrebare, cu sufletul innegurat de durere, oamenii vor traversa calm principalele artere ale capitalei Rusiei. Se vor opri in fata Kremlinului si vor porni mai departe.

Cerere de demisie

-Vrem sa stim-, scria -Moskovski komsomolet-, comentand discursul presedintelui Putin de sambata. -Ce a fost asta, o scrisoare de iertare sau o cerere de demisie? A fost recunoasterea falimentului absolut al puterii, al institutiilor de forta ale tarii-, concluziona autorul articolului. Punct de vedere sustinut, de altfel, de majoritatea politologilor rusi. De exemplu, cel mai bine cotat analist, Gleb Pavlovski, presedintele Fundatiei pentru politici eficiente, cel care i-a structurat lui Putin campania electorala din 2000, pentru ca apoi sa paraseasca echipa de la Kremlin pe fondul unor dezacorduri intervenite intre el si seful statului, estima ca -la Beslan, sistemul politic a disparut, s-a evaporat, s-a demobilizat, a umplut tara cu minciuni, pe care nimeni nu le-a dezmintit-.

-Cu capul lui Basaev in mana-

Nu, scria mai departe -Moskovski komsomolet-, -Putin nu trebuia sa iasa in fata oamenilor cu vorbe jalnice despre cum va pregati puterea un pachet de masuri menite sa conduca la consolidarea unitatii tarii. Presedintele trebuia sa iasa in fata poporului cu capul lui Basaev in mana. Urmat de sefii departamentelor de forta cu capetele altor asasini de copii in maini. Ajunge sa dai vina pe razboiul din Cecenia!-. Din pacate, Rusia nu este pregatita pentru democratie. Pentru ca nu exista democratie fara o justitie cinstita, fara o politie cinstita, fara alegeri cinstite etc. Democratia noastra, comenta ziaristul de la MK, -este una turkmena, facuta din secretari ai comitetelor regionale de partid si din agenti KGB. Nu exista spiritul democratiei. Exista doar o forma cu spirit feudal. Nici nu-i de mirare, prin urmare, ca o astfel de democratie nu a rezistat, a crapat la prima incercare mai dura-.

O alta epoca istorica

Rusia, aprecia, la randul lui cotidianul -Vremia novostei-, -s-a trezit adusa intr-un punct al optiunii istorice. In tara este razboi – un fapt recunoscut de presedinte insusi. Un razboi care, prin definitie, nu este castigat numai de armata sau de serviciile speciale. Pentru ca dusmanul este pretutindeni si nicaieri. Pentru ca terorismul nu are nationalitate si domiciliu stabil. A invinge intr-un asemenea razboi este posibil doar prin solidaritatea puterii cu societatea civila. Dar pentru asta, in Rusia, ar trebui sa apara, in sfarsit, o putere responsabila si o societate civila-. Ieri, televiziunea rusa l-a aratat pe singurul terorist care a reusit sa fie capturat in viata. Mai zilele trecute, autoritatile se laudasera ca au fost arestati trei, ba chiar patru teroristi. -Mi mi-a fost mila de copii, nu le-am facut nimic-, s-a dezvinovatit aparitia aceea umana de pe micile ecrane. In ochii lui nu se putea citi nimic. Erau niste ochi goi.

Intre dictatura si democratie

De fapt, mentiona presa, Rusia a fost pusa sa aleaga intre dictatura si democratie. Cureaua poate fi stransa si pe mai departe. Mai putem face multe incercari in lupta noastra impotriva terorismului, inlocuind definitiv informatia obiectiva cu propaganda patetica, lichidand orice proces politic. Mai exista si o alta cale. Sa punem cu fermitate capat minciunilor propagandistice care au insotit intreg razboiul din Caucaz, intreaga situatie de aici, inclusiv tragedia de la Beslan. Monologul puterii, incoerent, balbait si harait trebuie, odata pentru totdeauna, inlocuit cu un dialog cinstit. Nimeni nu obliga putera sa-si dezaluie operatiunile speciale. Profesionistii din serviciile speciale au informatiile si metodele lor de lucru, pe care societatea nici macar nu trebuie sa le stie. Dar pentru ca Rusia sa treaca peste obstacolul Beslan, pentru ca Putin sa mai poata privi in ochii oamenilor, pentru ca Putin sa beneficieze de sprijinul opiniei publice in batalia cu terorismul, cetatenii Rusiei trebuie sa stie ce se intampla cu adevarat in tara lor-.