1989-2009. Adevărul?… În sfârșit?

S-au împlinit cei 20 de ani în care am trăit marcați de infamanta etichetă de „stupid people“ aplicată românilor de agentul multiplu Silviu Brucan. Au apărut în această perioadă mărturii dintre cele mai avizate ale unor generali care s-au aflat în centrul evenimentelor din decembrie 1989. Generalul Victor Atanasie Stănculescu a lansat o carte pe această temă, cu titlul „În sfârșit adevărul…“, generalii SRI și ai fostei Securități Aurel Rogojan și Iulian Vlad s-au exprimat și ei public, pentru prima oară, afirmând tranșant că am avut de-a face, în 1989, cu o lovitură de stat dominată în principal de Moscova. „S-au răzbunat asupra lui Ceaușescu cei cărora el li s-a împotrivit după 1968, adică rușii“, a afirmat deschis Stănculescu, singurul fost vârf al sistemului comunist condamnat definitiv pentru morții de la Timișoara.
Desigur, Stănculescu se consideră nevinovat și arată cu degetul către Ion Iliescu. Iliescu spune că dacă cineva va îndrăzni să-l judece vor urma proteste de stradă ale „revoluționarilor“ creați de el la apelul bocancilor, cei 30.000 de posesori ai certificatelor de revoluționar, mulți dintre ei milițieni securiști etc, care sunt beneficiari ai unor privilegii asemănătoare foștilor ilegaliști comuniști din vremea tinereții revoluționare a lui Ilici. Prin această masă de manevră și-a legitimat Iliescu aparența de „revoluție“.
Documentele Parchetului Militar, scoase la lumină de „EvZ“, ieri, arată că nu mai puțin de 102 ofițeri de armată și miliție, în frunte cu fostul președinte Ion Iliescu, au fost puși sub acuzare pentru moartea a 942 de români care au fost uciși după 22 decembrie, când Ceaușescu fusese deja mătrășit, iar Iliescu preluase puterea. Putere acaparată de un grup bine consolidat de agenți ai GRU și KGB, care și-au făcut de cap cum au vrut ei odată ajunși în fruntea statului, prin voia lui Ion Iliescu. Până la acest punct s-a ridicat o grămadă de victime de șase ori mai mare decât grămada de cadavre produse de regimul Ceaușescu.

Decorații și avansări pentru inculpații Dosarului Revoluției

Ceata lui Iliescu a beneficiat de avansări la excepțional pe scara ierarhică după 1990, ocupând funcții importante în statul care le-a plătit, pe lângă pensiile speciale, plăți compensatorii de milioane de lei. Tot Iliescu i-a și decorat. De exemplu, fostul sublocotenent din activul UTC al Armatei, Dumitru Venicius Iliescu, actualmente general, primea medalia Revoluției Române din Decembrie 1989 prin decretul numărul 30 din data de 20.02.1992, publicat în Monitorul Oficial din 24.02.1993. Alți cercetați de pe lista Parchetului, Alexandru Bârlădeanu, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, Teodor Brateș, primeau în baza decretului nr.110 din 13 decembrie 1991, publicat în Monitorul Oficial nr. 40 din 24 februarie 1993, titlul de „Erou-martir al Revoluției române din decembrie 1989“, titlul de „Luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989“ și medalia „Revoluția română din decembrie 1989“.
În dosarul Parchetului se mai află un mare număr de generali, inclusiv generalul Geoană, fostul comandant al Apărării Locale Antiaeriene, tatăl lui Mircea Geoană, dar și Virgil Măgureanu, contraamiralul Cico Dumitrescu, viceamiralul Dinu Gheorghe, aceștia din urmă aflați și pe lista de urmăriți ai unității anti-KGB 0110 a DSS.
„Evenimentul Zilei“ mai scrie: „Acuzați de genocid, «generalii lui 22 decembrie» au fost ridicați în grad și în funcții de Ion Iliescu. Alături de Ion Iliescu au statut de învinuit în dosarul «Revoluției» o pleiadă întreagă de ofițeri – mare parte dintre ei generali de armată, miliție și securitate.
Acuzațiile, aceleași: omor, genocid, distrugerea, jefuirea și însușirea unor obiective și valori culturale, fapte care ar fi fost comise după fuga lui Ceaușescu, adică începând de pe 22 decembrie.
Unii – precum generalul Andruță Ceaușescu (fratele dictatorului), Silviu Brucan, Nicolae Pleșiță, generalii Nicolae Militaru (numit de Ion Iliescu, în decembrie '89, ministru al Apărării), Ștefan Gușe (fost șef al Marelui Stat Major) sau Ioan Geoană (tatăl lui Mircea Geoană, fost comandant al apărării antiaeriene) – au murit. Alții, deși nomenclaturiști celebri, precum Tudor Postelnicu, sunt greu de găsit, după cum susțin surse judiciare.
Iar cei mai „importanți“ – având în vedere nu doar stelele de pe epoleți, ci și funcțiile pe care le-au ocupat în stat, în ultimii 20 de ani, dar mai ales faptul că pot răspunde pentru faptele lor – nu au aflat până acum că sunt vizați de anchetă.
„Vor fi chemați la audieri, în următoarele luni“, dau asigurări surse judiciare. Între „greii“ dosarului: Toma Zaharia, Eugen Bădălan, Mircea Mureșan, Cico Dumitrescu (fost consilier prezidențial al lui Iliescu) sau Gheorghe Dan (al cărui nume a fost vehiculat în dosarele „Bancorex“ și „Jimbolia“).

Numitorul comun Ion Iliescu

„Toți acești oameni cu «afaceri penale», pensii și solde de milioane au un numitor comun: Ion Iliescu. Dacă nu au mai primit o stea de la fostul președinte, au ocupat funcții importante în perioada în care acesta și PSD – partidul pe care l-a condus atâția ani – au fost la putere. Acești oameni au beneficiat din plin de Revoluție“, au explicat sursele citate.
Spre exemplu, generalul Toma Zaharia a ocupat postul de prim-adjunct al ministrului PSD al Internelor Ioan Rus, în perioada 2000-2004. Supranumit „Generalul Heroină“ – întrucât numele său a fost legat de o „afacere“ cu precursori pentru droguri, „furnizați“ de Sintofarm, societate condusă la acel moment de soția sa – „TZ-ul“, așa cum îl alintau sub ordonații, a semnat, în 2004, cu EADS, controversatul contract de un miliard de euro, pentru securizarea frontierelor.
La începutul anului 2005, la momentul pensionării sale, Zaharia a fost considerat cel mai bogat „rezervist“ al poliției, încasând plăți compensatorii de un miliard de lei vechi. Nici generalul Mircea Mureșan nu a stat mai rău. Fost șef al Statului Major General, Mureșan și-a finalizat parcursul vieții publice candidând din partea PSD pentru un post de senator în Colegiul Ilfov, la alegerile parlamentare din 2008.
Deși numele său a fost legat de represiunea de la Timișoara, Eugen Bădălan a primit câte o stea pe umăr de la Ion Iliescu, în 2000 și în 2004, când a fost avansat și pe poziția de șef al Marelui Stat Major. Pe final de mandat, el a fost acuzat însă de procurorii DNA că ar fi prejudiciat Armata cu peste 26 de milioane de lei, în urma unui contract încheiat cu Tofan Group.
Deși li s-au adus cele mai grele acuzații prevăzute de Codul Penal (omor, în toate formele lui, genocid, distrugerea, jefuirea și însușirea unor obiective și valori culturale), niciunul dintre vârfurile acestui dosar nu a ajuns până acum în fața judecătorilor“.

Deturnarea și confiscarea mișcării anticomuniste a tinerilor

Cei peste 100 de inculpați din Dosarul Revoluției, nederanjați până acum, cu excepția notabilă a generalului Stănculescu, singurul condamnat până acum, au constituit Garda Pretoriană a Regimului Iliescu, cu nimic mai corupt și ticălos decât Regimul Ceaușescu. Sutele de tineri uciși în stradă, ieșiți să lupte împotriva comunismului, au fost piedestalul de cadavre pe care s-au cățărat nomenclaturiștii eșalonului doi al Partidului și Securității, eșalon infuzat și dirijat de agentura KGB și GRU adânc infiltrată în sistem.
Dacă Ceaușescu a plătit cu viața, prin ordinul expres al lui Ion Iliescu, pentru că i-a enervat pe ruși, după cum zice generalul Stănculescu, înseamnă că șansele de a-l vedea pe Ion Iliescu judecat sunt determinate de un singur parametru – major. Despăducherea sistemului politic și judiciar, a instituțiilor-cheie ale statului aflate încă sub control rusesc. Probabil că asta va fi una dintre principalele mize ale generației noastre.
Poate astfel vom reuși să-i facem să plătească pe uzurpatorii feseniști care au deturnat și confiscat mișcarea anticomunistă care ne-a scos în stradă în decembrie 1989 și iunie 1990.