Academia Română cere candidaților la președinție să ia atitudine pentru salvarea Roșiei Montane

Apel-alarmă al Academiei pentru Roșia Montană

Academia Romånă și Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor (ICOMOS) au pregătit o scrisoare deschisă pe adresa candidaților la Președinție, în care li se cere să se pronunțe față de problema Roșiei Montane, grav amenințate de proiectele de exploatare ale controversatei companii Gold Corporation. Acad. Ionel HAIDUC (foto), Președinte al Academiei Romåne și Conf. dr. arh. Sergiu NISTOR, președinte al Comitetului Național Romån ICOMOS (Comitetul Internațional al Monumentelor și Siturilor), adresează un apel candidaților înscriși în cursa electorală ca în cadrul campaniei pe care o derulează pentru funcția  supremă în stat „să se pronunțe public, ferm și explicit, pentru apărarea, protejarea și punerea în valoare a patrimoniului natural și cultural excepțional al Roșiei Montane, ca un simbol al întregii moșteniri culturale a țării pentru a cărei președinție vă pregătiți“.
Scrisoarea academicienilor și experților forurilor internaționale pune în evidență problematica zonei din punct de vedere natural, istoric, științific, arhitectural, etnografic și religios, se referă apoi la lupta dusă de organizații ale societății civile mobilizate pentru salvarea Roșiei Montane și subliniază încă o dată „poziția fermă și argumentată a Academiei Romåne și a Comitetului Internațional al Monumentelor și Siturilor, prin cele patru rezoluții ale Adunărilor Generale de la Madrid, Victoria Falls, Xian și Quebec din ultimii șapte ani, și avem expresia unei îngrijorări pe plan național și internațional din partea specialiștilor pentru soarta Roșiei Montane și a deciziilor politice și administrative ce ar putea aduce prejudicii incomensurabile și ireparabile patrimoniului cultural, științific și natural mondial“.

Campania Gold Corporation – „un miraj periculos“

Academicienii se opresc și asupra campaniei manipulative a Gold Corporation, amendată de altfel atât de CNA, care a solicitat suspendarea unui clip de reclamă mincinoasă și otrăvită, cât și de opinia publică. „În ultima vreme – se arată în Apel – suntem martorii unei vaste campanii de „captatio benevolensis“ din partea investitorului interesat să dezvolte proiectul minier la Roșia Montană. Cine urmărește însă cu atenție argumentele aduse de această campanie – dincolo de sumele exagerate vehiculate – nu poate să nu sesizeze faptul că suntem supuși unui miraj cu atât mai periculos cu cât el este vehiculat în vremuri de criză economică, a resurselor. În lume (mai ales în Orientul Mijlociu și Asia Centrală) se practică în loc de concesionare a resurselor minerale așa-numitul „Acord de împărțire a producției“ (Production Sharing Agreement) potrivit căruia în relația dintre stat și o companie de extracție a unor resurse minerale (de obicei petrol) – după acoperirea cheltuielilor de investiție și operaționale – producția este împărțită între stat și companie, de obicei 80% pentru statul respectiv și 20% pentru companie. Doar o asemenea relație în cazul exploatării aurului de la Roșia Montană ar putea fi atractivă din punct de vedere economic, dacă s-ar ignora celelalte considerente.
Resuscitarea economică a Roșiei Montane nu poate fi credibilă atât timp cât ea se bazează pe secătuirea în două decenii a tuturor resurselor zonei: de la aurul subteran, la biodiversitate și moștenirea culturală. Ce va mai rămâne autentic, valoros și atrăgător pentru cei care peste 20 de ani vor trece prin Roșia Montană: peisajul și natura vor fi înlocuite de un relief artificial și, respectiv, de pepiniere ce vor înlocui pădurile, kilometri de galerii romane vor fi dispărut de mult sub cupa excavatoarelor, înlocuite de un mic muzeu – mausoleu a ceea ce am pierdut definitiv.

Blestemul regelui Midas

Chiar oamenii locului, pentru care se clamează că se dorește un viitor prosper, vor fi înghițiți de proletariatul urban, dezrădăcinat și confuz al orașelor învecinate. Aurul ce va fi fost deja extras va fi, prin golul lăsat în relief, în civilizația și cultura locului, dar și în sufletele oamenilor, un blestem precum cel al regelui Midas.
Se cere în final candidaților să ia seama la răspunderea ce le revine și li se cere „pronunțarea publică în favoarea protejării Roșiei Montane – o lucrare în beneficiul celor care ne vor urma“. Apelul este contrasemnat pe lângă personalitățile lumii academice și universitare de numeroși reprezentanți ai unor organizații cunoscute pentru preocuparea față de zonă, arheologi, istorici, ziariști care au luat atitudine public față de dezinformările și propaganda mincinoasă a companiei Gold Corporation, pusă pe demolarea regiunii aurifere cu orice preț.
Lista de semnături este deschisă adăugându-se, printre alții, prof. dr. Ioan Piso, Catedra de istorie veche a Universității „Babeș-Bolyai“ Cluj, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, conf. dr. Horia Ciugudean – Universitatea „Lucian Blaga“ Sibiu, Rencontres du Patrimoine Europe – Roumanie – Franța, Ștefana Bianu președinte, Flaviu Barbacaru, vicepreședinte, Asociația Sighișoara Durabilă – Hans Hedrich – Vicepreședinte, Asociația Arhitectură Restaurare Arheologie – președinte arh. Monica Mărgineanu etc.
În anexă, academicienii atașează un studiu complex cu privire la întreaga situație a Roșiei Montane, analiză care se găsește în paginile publicației „Curentul“, în virtutea acordului de colaborare dintre Academia Română și ziarul nostru.

Poziția Academiei Romåne privind Proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană

"Academia Română și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu acest proiect de exploatare minieră de la Roșia Montană, dorind să prevină o eroare cu efecte negative asupra comunității, mediului înconjurător și vestigiilor arheologice din zonă și să semnaleze consecințele riscante pentru Statul Român.
O analiză obiectivă demonstrează că proiectul nu reprezintă o lucrare de interes public și, prin urmare, nu justifică efectele colaterale negative și riscurile implicate în proiect.
Argumentele pe care se bazează poziția Academiei Române sunt următoarele:
1. Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă și nu rezolvă problemele sociale și economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor. Numărul locurilor de muncă în perioada operațională a exploatării, estimat la mai puțin de 500, nu rezolvă nevoile locale. Nu este clar câte din aceste locuri de muncă pot fi ocupate de localnici și câte de persoane aduse din exterior. Zona are nevoie de soluții economice pe termen lung, bazate pe resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeană.
2. Distrugerea comunității Roșia Montană, veche de peste 2000
ani, prin strămutarea populației, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente istorice), biserici și mutarea unor cimitire este inacceptabilă și amintește de o perioadă pe care am considerat-o încheiată.
3.Beneficiile economice ale Statului Român, rezultate din redevențele de 2% asupra exploatării și diverse impozite, sunt nesemnificative în raport cu consecințele proiectului.
În lume (mai ales în Orientul Mijlociu și Asia Centrală) în loc de concesionare se practică așa-numitul „production sharing agreement“ (acord de împărțire a producției). Potrivit acestui tip de relații între un stat și o companie de extracție a unor resurse minerale (de obicei petrol), după ce compania își acoperă costurile de capital și operaționale, producția este împărțită între stat și companie, de obicei 80% pentru statul respectiv și 20% pentru companie. Doar o asemenea relație în cazul exploatării miniere de la Roșia Montană ar fi atractivă din punct de vedere economic pentru Statul Român.
4. Anticipata strămutare și reamplasare forțată a unei părți a populației care refuză să-și vândă proprietățile riscă să antreneze Statul Român în situații juridice dificile în fața organismelor internaționale (europene, CEDO) cu consecințe greu de evaluat în prezent. În asemenea situație, răspunde Statul Român, și nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toată seriozitatea de autoritățile competente.
5. Exploatarea la suprafață, în patru cariere deschise și crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui baraj de 180 metri înălțime, închizând valea Corna, ar produce o mutilare gravă a peisajului. Actuala exploatare de cupru în cariera deschisă de la Roșia Poieni, ca și alte exploatări miniere în carieră deschisă din țară, ilustrează clar consecințele unor asemenea lucrări asupra mediului înconjurător.
6. Barajul preconizat, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanții în situații extreme, după cum demonstrează experiența mai multor țări în care s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezența unui asemenea bazin de acumulare și baraj în vecinătatea imediată a orașului Abrud reprezintă un mare risc și nu există nicio garanție că un accident nu se poate produce, iar pedepsirea ulterioară a vinovaților nu ar mai servi la nimic.
7. Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Alburnus Maior, unică în lume și de mare valoare istorică și culturală. Distrugerea – chiar numai parțială – a vechilor galerii romane este total inacceptabilă într-o țară care își respectă trecutul istoric și originile.
8. Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic și depozitarea în bazin deschis a rezidiilor, conținând resturi de cianură, produși de „neutralizare“ a cianurii (de asemenea potențial toxici) și mai ales metale grele, creează motive serioase de îngrijorare. Chiar dacă „neutralizarea cianurii“ promisă de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea rezidiilor rămâne o sursă de grave riscuri.
9. Nu există garanția ca la terminarea lucrărilor și închiderea exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a mediului. Experiența altor țări (de exemplu SUA) arată că asemenea costuri sunt uriașe și nu sunt acoperite de garanțiile financiare depuse de firmele în cauză. Tendința mondială actuală este de a preveni degradarea mediului și nu de a-l reface ulterior.
10. Proiectul încalcă o serie de convenții și alte elemente ale legislației europene, semnalate anterior. În situații similare, alte țări au procedat cu mai multă prudență și au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte asemănătoare. Cunoaștem documente care afirmă că „în Germania un asemenea proiect este de neconceput“, iar Bulgaria și Armenia nu au aprobat proiecte de același tip.
11. Nu pot fi trecute cu vederea unele decizii recente ale justiției în legătură cu acest proiect. Declararea prematură a localității Roșia Montană ca „zonă industrială“ împiedicând astfel alte activități economice potențiale (de exemplu turism rural și cultural) a fost socotită drept încălcare a legislației.
12. Academia Română consideră că nu pot fi ignorate numeroasele proteste individuale și colective ale societății civile, ale unor instituții științifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxă Română), culturale din țară și străinătate, ale unor personalități și oameni de știință și cultură. Nu se poate trece cu vederea rezistența și nemulțumirile unei părți din populația locală afectată de proiect, care riscă să-și piardă proprietățile și să părăsească locurile unde au trăit o viață întreagă, ei și strămoșii lor.
Academia Română cere din nou autorităților statului român să analizeze cu multă atenție proiectul, sub toate aspectele sale, antrenând spe-cialiști dezinteresați și onești din țară și străinătate, inclusiv din organismele europene, înainte de a da cale liberă acestui proiect atât de controversat și – după părerea noastră – extrem de periculos. Academia Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic și cultural, cu multiple consecințe inacceptabile."