Adio, Gheorghe Ciuhandu

Raul Manoliu, Timișoara

La Timișoara, orașul sacru al Revoluției Române, a ieșit la lumină astăzi, 1 Decembrie 2009, sensul ascuns al premoniției bătrânului bolșevic Silviu Brucan. Ceea ce a vrut el să ne spună atunci nu a fost că după douăzeci de ani vom reuși să ne debarasăm definitiv de comunism ci, dimpotrivă, că anti-comunismul va fi îngropat de chiar propagandiștii lui. Ieri, la Timișoara, cel pe care unii îl considerau, la un moment dat, un nou „simbol moral“, primarul Gheorghe Ciuhandu, a primit de la Mircea Geoană, urmașul lui Ion Iliescu, cei 30 de arginți ai trădării. Pentru prima dată de când sutele de tineri ai Timișoarei au murit pentru ca România să fie eliberată de comunism, partidele istorice au bătut palma cu cei care i-au ucis pe acei tineri. Sacrilegiul a fost desăvârșit chiar de către cel pe care timișorenii îl aleg de peste zece ani să le fie primar, Gheorghe Ciuhandu. Fost președinte al PNȚCD, fost candidat la președinția României din pozițiile celui care susținea reinstaurarea moralei în politică, Gheorghe Ciuhandu a consfințit, sub semnătură proprie, pactul cu diavolul, mascat într-un așa-numit „Parteneriat pentru Timișoara“ între PSD, PNL și PNȚCD. Cadoul de 1 Decembrie 2009, Ziua Națională a României, făcut de Ciuhandu timișorenilor, a fost cel mai mizerabil din câte și-ar fi putut imagina părinții celor uciși în 1989. Corneliu Coposu se răsucește în mormânt: toată suferința lui, toate sacrificiile, anii de temniță grea nu au avut niciun rost.
Liberalii au fost mai mereu, începând din vremea primului guvern Petru Groza, mai mult sau mai puțin alături de comuniști. Mișcarea lui Crin Antonescu nu pare a mira pe nimeni. Însă Partidul Național Țărănesc a avut întotdeauna o altă poziție. În vreme ce liberalii au fost lăsați să-și vadă de viețile lor, membrii PNȚ au fost exterminați în pușcăriile comuniste. Cum poate cineva să vină astăzi pretinzându-se țărănist și să se așeze la masă cu cei care i-au omorât înaintașii? Cum poate Gheorghe Ciuhandu să vorbească despre valorile moralei creștine, când el se aliază cu oamenii lui Ion Iliescu peste voința celor care au murit pentru ca el să fie un primar într-o țară liberă? Cu ce drept distruge Gheorghe Ciuhandu simbolul sacru al românilor – „Timișoara, oraș liber de comunism“?
Din toate variantele posibile de acțiune politică, Gheorghe Ciuhandu a ales-o, cu bună știință, pe cea profund imorală. Putea să iasă în fața timișorenilor și să le spună că el, în calitate de anti-comunist convins, nu va susține niciun candidat la turul al doilea. Putea să nu spună nimic, să-i lase pe oameni să voteze cu cine cred ei. Dar el a preferat să îi invite la Timișoara pe cei care și-au dat mâna împotriva firii, pentru a li se alătura în mod public. L-a invitat pe Crin Antonescu, cel care în campania pentru primul tur striga în piețele publice că niciodată nu se va putea alătura lui Geoană, pentru ca acum să îl susțină fără nicio rușine. L-a chemat pe Mircea Geoană, liderul PSD, manipulat de oameni precum Viorel Hrebenciuc și Marian Vanghelie. L-a mai chemat pe Radu Sârbu, președintele PNȚCD, care să consfințească prin autoritatea semnăturii sacrilegiul. Și toți au parafat, la Primăria Timișoara, Documentul Rușinii, prin care urmașii țărăniștilor se îmbrățișează cu urmașii liberalilor și cei ai comuniștilor, pentru a participa împreună la desăvârșirea profeției lui Brucan.
Mircea Geoană nu a condamnat niciodată comunismul. Nu a condamnat nici mineriadele, ci a exprimat regretul pentru violențele din timpul lor. Mineriadele au fost bune, însă poate ar fi trebuit să fie mai puțin violente, spune Geoană, iar Gheorghe Ciuhandu, „reperul moral“, semnează alături. Și ca blasfemia să fie totală, Radu Sârbu declară că protocolul PSD-PNȚCD ar fi fost aprobat de însuși Corneliu Coposu.
Indiferent dacă alianța PNL-PSD-UDMR își va impune sau nu candidatul la președinție pe 6 decembrie, cariera politică a lui Gheorghe Ciuhandu s-a încheiat azi, odată cu semnarea Documentului Rușinii. Oamenii de valoare, cei care nu tranzacționează cu principiile, rămân în istorie. Primarul Timișoarei a dovedit că nu se poate număra printre ei. Nouă, timișorenilor, celor care am crezut în el, nu ne rămâne decât să-i spunem: adio, Gheorghe Ciuhandu.