Afacerea Petrom, o -teapa- data statului roman in beneficiul OMV

– Nepriceperea autorităţilor de la Bucureşti în administrare, pusă în evidenţă de rezultatele Petrom – Austriecii au făcut în ultimii doi ani profit de peste un miliard de euro (600 milioane în 2006, 391 milioane în 2005) – Ei au fost şi beneficiarii preţurilor ridicate pe piaţa petrolului, statul fiind legat de mâini de un contract prost negociat – Deşi afacerea merge ca pe roate, OMV e deranjată de rezultatele mai slabe pe segmentul extracţie-prelucrare – Zvonurile privind externalizarea acesteia par a prinde contur, iar statul român nu poate face nimic

Faptul că statul român nu a ştiut niciodată să facă nici afaceri profitabile pentru contribuabil, nici privatizări de succes, este demonstrat încă o dată dacă mai era nevoie de rezultatele obţinute în anul 2006 de către una din -trecerile în proprietate privată de succes, marca PSD-: liderul pieţei carburanţilor, Petrom SA, aflată acum în ograda OMV.

Pachetul majoritar de acţiuni al Petrom a fost preluat la sfârşitul anului 2004 de către grupul austriac OMV. În urma privatizării, OMV a devenit stăpânul tuturor rezervelor de ţiţei ale României pe o perioadă de 10 ani. Pentru pachetul majoritar de acţiuni (51%), austriecii s-au angajat la plăţi şi investiţii de circa 1,5 miliarde euro, în condiţiile în care compania era evaluată de către agenţiile de rating externe undeva la aproape 3 miliarde. Oricum, din aceştia statul a încasat 668,15 de milioane euro, adică aproximativ 0,0525 eurocenţi/acţiune. Acum, Petrom a ajuns la o valoare de piaţă de circa şapte miliarde euro!

Recuperarea investiţiei, ca-n poveşti

Dacă te duci şi îi spui unui neamţ că ai făcut o investiţie de sute de milioane şi o recuperezi chiar şi în zece ani, ori te crede nebun, ori te acuză de furăciune. Se pare că reţeta poate fi patentată în Romnia. Faptul că autorităţile române au semnat şi negociat contractul Petrom-OMV, desecretizat într-o proporţie destul de mare, după uriaşul scandal de anul trecut, e demonstrat de recentele cifre raportate de noii acţionari, pentru 2006. Astfel, conform comunicatului companiei, Petrom a înregistrat numai anul trecut, un profit net de 2,285 miliarde lei (peste 660 milioane de euro, la un curs mediu de 3,45 lei noi/euro), cu 61% mai mare decât cel din 2005. Şi nu mai trebuie să uităm că pentru 2005 bilanţul mai contabilizase un profit de circa 391 milioane de euro!

Motivaţia principală a acestei cifre exorbitante, de care beneficiază în cea mai mare parte acţionarul majoritar, este creşterea preţurilor produselor petroliere şi gazelor. La aceasta se mai adaugă şi majorarea vânzărilor. Practic, plata efectivă făcută de OMV pentru preluarea pachetului de control la Petrom se poate cu uşurinţă recupera într-un an de exploatare bun, în condiţii conjuncturale favorabile!

Sigur, din aceşti bani se mai aleg şi românii cu câte ceva, dacă ţinem cont de faptul că partea română mai are destule acţiuni Petrom (circa 30%), aducătoare de dividende ca parte din profit (atât cât vor şefii austrieci să lase după scăderea investiţiilor viitoare). Numai că, analiştii economici susţin pe bună dreptate faptul că statul -perla neagră- a economiei ar fi putut aduce beneficii mult mai substanţiale dacă partea contractuală legată de redevenţe ar fi fost negociată ca la carte. Practic, conform legilor scrise sau nescrise ale economiei, majorările de preţuri ale petrolului pe piaţa internaţională ar fi trebuit să atragă măriri direct proporţionale ale redevenţelor încasate la buget.

Aflat în plin conflict pe această temă, fostul ministru al economiei, Codruţ Şereş declara într-un moment de sinceritate: -Este clar că anumite clauze din contractul de privatizare nu sunt dintre cele mai bune sau care nu ne fac extrem de fericiţi, şi e vorba aici de partea de redevenţa şi de partea de fiscalitate care se poate aplica Petrom-. Urmaşul său la fotoliul ministerial, Varujan Vosganian punctase şi el pe aceeaşi idee: -România a pierdut anual 500 de milioane euro pentru că nu şi-a gestionat în mod corespunzător resursele naturale interne, în special petrolul-.

Pe aceeaşi temă, Aurelian Pavelescu declarase că -textul de lege privind privatizarea Petrom votat de Parlamentul român a fost produs de OMV. (…) Codul Fiscal a fost tranzacţionat prin intermediul acestui contract comercial.-

Extracţia, piatra de moară

Faptul că OMV a preluat compania românească de dragul pieţei de desfacere şi că partea de extracţie îi cam stă în gât, ceea ce poate conduce la o vânzare a acesteia (statul nu se poate opune, conform contractului, unei astfel de mişcări!) este relevat de acelaşi document. Acesta menţionează faptul că -Petrom a înregistrat rezultate bune pentru 2006, în pofida unui mediu de afaceri neprielnic şi volatil în sectorul de prelucrare-.

Privatizarea făcută pe ultima sută de metri a mandatului lui Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu, include în clauzele contractului de privatizare o clauză care permite desprinderea sub formă de SRL-uri a rafinăriei Arpechim şi a altor active importante. Mai mult, statul român are posibilităţi reduse de a bloca eventuala vânzare a unor active majore.

Profitul creşte mai repede ca afacerea

Faptul că austriecii au pus mâna pe o mină de aur este scos în evidenţă şi de o comparaţie între evoluţia afacerilor şi respectiv a profitului. Astfel, cel de al doilea a avansat în anul 2006 mai rapid decât primul (61% faţă de 22%!). Deci, dacă ar fi fost un bun administrator şi ar fi ştiut să facă restructurare, guvernul român ar fi avut condiţii optime, atât pentru a scoate bani frumoşi şi până la vânzare şi din vânzare (obţinând un preţ mai bun, multitudinea celor interesaţi la momentul lansării procesului de privatizare fiind de notorietate).

În loc de aceasta, ne-am făcut cu un contract care conduce la faptul că românii trebuie să îndure din puşculiţa proprie majorările de preţ ale austriecilor de la OMV. Ei sunt de fapt cei care suportă toate pierderile revenite în urma multiplelor -scăpări- ale negociatorilor români, mult prea bine plătiţi din buzunarele românilor, comparativ cu -performanţele- reale pe care le obţin.

Lejeritatea cu care poate fi administrat Petrom este demonstrată şi de faptul că proprietarii, conform Sfin, au plasat în trei fonduri de investiţii străine suma de 1,1 miliarde lei (circa 310 milioane euro), care reprezintă o parte din capitalul adus de grupul austriac OMV la preluarea companiei.

Ce mai rămâne cetăţeanului de rând? Doar să privească -lamentările postmortem ale oficialilor români-, aşa cum numeşte analistul economic Ilie Şerbănescu încercările de dregere a busuiocului în speţa de faţă. Încercări ce se vor limita fără îndoială la nişte firimituri aruncate la un eventual fond de solidaritate socială. Nu de alta, dar dă bine la imagine!