Ambasadorul Franței, Henri Paul, trimite în derizoriu jignirile la adresa românilor

Dacă în mass-media franceză în ultima vreme s-au propagat tot felul de idei xenofobe izvorâte din glume nesărate și ambasadorul francez la București, Henri Paul, ar vrea ca astfel de jigniri să fie șterse cu buretele și să fie date uitării. Acest mod superflu de abordare nu este deloc unul benefic și nici nu va stopa acest fenomen care ia amploare ațâțat de un populism aproape disperat al actualei puteri. Ambasadorul Franței la București, Henri Paul, a susținut, ieri, în fața senatorilor din Grupul de prietenie cu acestă țară, că emisiunea radio în care s-a insinuat că românii învață franceza pentru a putea cerși la Paris este una „lamentabilă, vulgară și fără niciun interes“. Probabil, domnul ambasador dorește să vorbească despre emisiunea „On va s’gener“ difuzată miercurea, pe Europe 1 si realizata de Laurent Ruquier, program ce are o audiență bună de peste un milion de ascultători și care este extrem de audiat în Franța. Dacă ar fi să păstrăm proporțiile ar fi un fel de grup „Divertis” din Hexagon. Cu toate acestea, ambasadorul Franței aruncă în derizoriu această problemă destul de gravă care riscă să se accentueze și mai ales să se propage rapid în vestul Europei. Henri Paul s-a întâlnit, ieri la Senat, la inițiativa sa, cu membrii Grupului de prietenie cu Franța din această Cameră legislativă, în urma scrisorii deschise a senatorului PDL Radu F. Alexandru, care anunța autosuspendarea din acest grup din cauza campaniei din presa franceză de denigrare a românilor.
„De ce să ne pierdem vremea cu aceste vorbe aruncate pe un post de radio privat, la 18.15, într-o emisiune care durează doar zece minute și care nu sunt de fapt ce s-a transmis? (…) Eu vă pot spune că este o emisiune lamentabilă, vulgară și fără nici un interes“, a declarat acesta. Potrivit afirmațiilor sale, acesta este specificul multor emisiuni satirice din Franța, „în care sunt trecute prin ciur și prin dârmon oameni politici și diferite situații“. „Acesta este specificul libertății de exprimare și presa are tendința de a exagera“, a menționat ambasadorul, care a adăugat că declarațiile făcute în anumite emisiuni „trebuie luate cu o anumită distanțare“. Probabil așa ar trebui luate și episoadele anterior în care cunoscutul comis francez, Jonathan Lambert, a interpretat în mod repetat la postul public de televiziune France 2 și la oră maximă de audiență, așa-numitul „salutul român” cu mâna întinsă la cerșit sau anunțul căilor ferate franceze care anunțau pasageri, în scris în interiorul cușetelor, să se ferească de „hoții români”. Sigur, toate aceste fiind doar incidente izolate, regretabile și scuzabile din două fraze rostite de un ambasadorul pozitiv.

Ipocrizie cu ștaif

Mai mult, Henri Paul reproșează Bucureștiului lipsa de inițiative în ceea ce privește francofonia și consideră că trebuie să fie oprită „escaladarea vorbelor neplăcute“ între cele două părți pe subiecte de actualitate. Mai pe scurt, am purta și o parte din această vină în această poveste deoarece refuzăm să fim buni creștini și să întoarcem și celălalt obraz. El a ținut să arate că Franța nu este „devastată de xenofobie sau de populism“ și că Ministerul de Interne francez nu exagerează anumite fenomene. Reamintim că recent, românii au fost ironizați și în emisiunea televizată „Les Guignoles de l’Info“ din Franța. Într-un semn de mare apreciere și într-un gest de prea-mă­rinimie, ambasadorul Henri Paul a premiat recent trei personalități române cărora le-a conferit însemnele de Ofițer al Artelor și Literelor: acad. Marius Sala, vicepreședinte al Academiei Române, directorului general al Muzeului Național al Țăranului Roman (MTR), Virgil ?ê?£tefan Nițulescu, și președintelui director general al Societății Romane de Radiodifuziune (SRR), Andras Istvan Demeter. Poate o intervenție publică a sa privind stoparea unor astfel de atitudini negative din partea Parisului ar fi fost un gest mult mai nobil decât scoaterea de la naftalină a unor medalii de fier atârnate de un șnur cu care să să încerci atenuarea indignării unui întreg popor. Noblesse oblige!

Mădălin Necșuțu